Un miracol numit POLEN
“Dacă ar dispărea albina de pe suprafața globului, omul ar mai avea doar patru ani de trăit”
Divina armonie a naturii
Relația dintre albine și flori reprezintă una din minunile universului, o dovadă că regnul vegetal și animal au fost făcute să trăiască în armonie. “Albinele au nevoie de flori că să trăiască și florile au nevoie de albine că să rodească”, spunea savantul francez Gaston Bonier. Florile produc stropii de nectar dulce spre a le atrage pe albine, care îl doresc pentru a-și produce mierea. Drept recunoștință față de darnicele flori, albinele le aduc mulțumire, realizând polenizarea de care acestea au nevoie. Că urmare, se vor produce fructele, legumele, semințele. Plantele se împlinesc și au asigurată supraviețuirea că specie, iar albinele își fac proviziile necesare pentru întărirea și sănătatea familiei, cât și pentru petrecerea în siguranță a anotimpului rece. Florile și albinele se susțîn unele pe altele spre a continua să existe, un exemplu cât se poate de convingător despre armonia așezată în lume de Creator.
Polenizarea realizată de albine determină asemenea sporuri la recolte, încat valoarea acestei activități exterioare stupului, ignorată oficial astăzi, depășește de 30 de ori valoarea mierii și a producției de ceară dinăuntrul stupului. Prin viața lor, albinele sunt implicate covârșitor în existența a sute de mii de specii din flora Terrei. Pe drept cuvânt, Albert Einstein spunea că: “Dacă ar dispărea albina de pe suprafața globului, omul ar mai avea doar patru ani de trăit”.
Cum plantele produc cu multă generozitate polenul, iar albinele îl folosesc că hrană, o bună parte este transportată la stup. Într-o familie de albine îndatoririle sunt bine stabilite. Unele îngrijesc puietul, altele formează suita reginei, altele asigură paza stupului, unele recoltează nectarul, altele polenul, iar cele mai experimentate culeg rășinile pentru propolis. Albinele care aduc polen, la plecarea din stup, își încarcă gușa cu nectar. După trecerea pe la flori, ele amestecă pudra fină de polen cu acest nectar, spre a forma grăuncioarele pe care le transportă în coșulețele de pe picioare. Atunci când aterizează la urdiniș, fiecare albină intră în stup încărcată cu câte două grăuncioare de polen.
Câte flori, atâtea feluri de polen
Fiecare tip de plantă în parte are polenul său specific ca aromă, gust, culoare, formă, compoziție. Cum albinele vizitează toate florile de primăvară, vară sau toamnă, grăuncioarele de polen care ajung în stup vor reproduce diversitatea florală a anotimpului și locului unde trăiește acea familie de albine. Ca atare, și polenul recoltat de apicultor are culori, gusturi și arome diferite și, totodată, principii de vindecare deosebite. Ar fi ideal ca în perioada de vară, când natura explodează în mii de flori, să adăugăm în hrana noastră cotidiană feluri de polen cât mai deosebite, adevărate daruri de sănătate.
Pe lângă polenul poliflor, care provine de la mai multe tipuri de flori și care este cel mai răspândit și comercializat în farmacii și magazinele naturiste, atunci când albinele sunt duse într-un loc unde predomină anumite plante (salcâm, păducel, salvie) se obține un polen predominant al acelei specii. Este greu de garantat că polenul respectiv este monoflor, căci nimeni nu poate obliga albinele să viziteze doar anumite flori. De regulă ele zboară la mai multe specii, însă florile care sunt mai abundente sunt și cele mai frecvent vizitate, deci polenul lor va fi cel mai mult adus la stup.
Polenul albinelor nu produce alergii
Este important de știut diferența între polenul recoltat de albine (numit și entomofil) și polenul purtat de vânt (anemofil). Albinele adună doar polenul care este bun pentru hrana lor, fară a produce efecte nedorite, și nu recoltează polenul care nu este nutritiv. Acele plante care produc polen nedorit nu sunt fertilizate de albine. De aceea, pentru a se putea realiza polenizarea lor, ele beneficiază de vântul care le poarta polenul de la o plantă la alta. Aceste polenuri sunt de dimensiuni foarte mici, sunt ușoare și au forme adaptate, încât să poată fi duse de vânt. Polenurile anemofile sunt cele care determină vestitele alergii, în timp ce polenurile recoltate de albine sunt buni nutrienți, fară să determine alergii, mai mult decât orice alt aliment. În plus, polenul albinelor conține atât vitamina E cât și seleniu, cele două elemente care acționează sinergic contra alergiilor. Așadar, la consumatorii de polen crud în doze de întreținere, reacțiile alergice din sezonul febrelor scad cu 20 până la 40%.
Un panaceu universal – polenul crud
Faptul că albina amestecă pudra de polen cu nectar regurgitat, spre a forma granulele, este esențial pentru sănătate. S-a descoperit prin cercetările de laborator din ultimul timp că polenul crud reechilibrează flora bacteriană normală a intestinelor; din acest punct de vedere, putem considera polenul crud similar cu iaurtul de cea mai bună calitate. Protejează intestinele contra bacteriilor patogene, cărora le inhibă dezvoltarea, scade absorbția de colesterol din intestine, oferă protecție contra cancerelor hormonodependente (cancer de sân, cancer de prostată).
Raiul albinelor – o pajiște înflorită
De asemenea, flavonoidele din polen contribuie la diminuarea pierderii de calciu din oase, prevenind osteoporoza, în vreme ce calciul și vitamina D, pe care le conține în cantități importante, sunt implicate în întreținerea țesutului osos.
Polenul îmbunătățește și activitatea creierului. Este foarte util pentru persoanele care desfășoară muncă intelectuală, deoarece le crește capacitatea de lucru și scade fenomenele de oboseală, reduce efectele stresului, diminuează depresia psiho-emoțională. Acei oameni care obișnuiesc să ia polen sunt mai voioși și mai optimiști.
Precauții de administrare
Polenul reprezintă una dintre cele mai importante surse de proteine vegetale, atât cantitativ cât și calitativ. Toți aminoacizii esențiali sunt prezenți în polen. Mare parte dintre proteinele polenului sunt sub formă de aminoacizi, adică direct absorbabile în tubul digestiv, fară a mai necesita vreun efort digestiv. Conținutul ridicat de proteine impune o mică precauție la administrare, necesară pentru confortul pacientului. Proteinele, odată ajunse în stomac, stimulează secreția gastrică. Din acest motiv, dacă persoana nu a mâncat nimic, dacă are deja o sensibilitate gastrică și este începătoare în folosirea polenului, poate apărea o senzație de arsură; manifestarea este mai frecventă dacă se folosește polen uscat. Spre a evita această neplăcere, este indicat ca cei care nu au mai luat polen, atunci când încep administrarea lui, pentru o vreme să îl ia după ce au mâncat și să înceapă cu doze mai mici. Dacă a trecut o vreme și s-au obișnuit, pot trece la administrarea pe stomacul gol, adică așa cum el se absoarbe cel mai bine. Chiar și cei care au avut gastrite sau ulcere își pot permite acest lucru, întrucât polenul crud hrănește și întreține mucoasa gastrică.
Un tezaur de vitamine și minerale
În polen se găsesc toți micronutrienții atât de importanți pentru sănătate care lipsesc, de regulă, din alimentele moderne datorită supra-procesării lor. În polenul crud sunt prezente atât vitamine lipo-solubile (A, cu carotenoizi numeroși, D, E, K), cât și vitamine hidro-solubile (C, B1, B2, B3, B5, B6, B12). Toate mineralele prezente în corpul omenesc sunt prezente și în polen; între ele sunt de menționat fierul, calciul, zincul, magneziul, seleniul, fosforul. De asemenea, conține enzime și pro-enzime. Un organism care are orice carență de micronutrienți și-o poate compensa din polen. Și diabeticii pot lua polen, deși acesta conține și glucide (în medie 20-30%). S-a demonstrat că administrarea a 2-3 lingurițe de polen pe zi la diabetici ajută la obținerea și întreținerea unui nivel glucidic mai bun, la reglarea tuturor funcțiilor corpului și obținerea unei stări generale de bine.
Pășunile naturale ale României fac ca mierea noastră să fie de excepție
Prin conținutul de proteine de calitate, fier și vitamina B12, polenul le este indicat și persoanelor cu anemie sau astenie, în special asociat cu lăptișorul de matcă. Este util în oboseala cronică (chiar și pentru reducerea nedoritelor cearcăne), la persoane debilitate, copii hipotrofici, subponderali, la cei cu retarduri de la naștere.
Foarte importantă este prezența în polen a rutinei, numită și rutozid sau vitamina P. Ea are rol de trofic al peretelui vascular și antiagregant plachetar. Astfel, polenul se face util persoanelor cu afecțiuni cardio-vasculare, inclusiv accidente vasculare cerebrale, infarcte miocardice acute sau cronice, arteriopatii cronice obstructive, afecțiuni diverse ale vaselor mici cât și ale sistemului venos, cu risc de tromboze. Prin bogăția sa în proteine și vitamine, polenul este și un excelent trofic hepatic.
Din punct de vedere hormonal, unele persoane se tem de încărcătura polenului în hormoni masculini. De fapt, aceasta este o idee învechită ce pornește de la faptul că polenul reprezintă celula sexuală masculină a plantei. Practic, această idee a fost infirmată de cercetările biochimice asupra plantelor. În fapt, prin efectele sale nutritive profunde și complexitatea sa, stimularea este mai mult funcțională decât hormonală. Polenul ajută la întreținerea potenței și la recuperarea funcției reproducătoare masculine, fiind util în infertilitatea masculină. Dar se folosește și la femeile cu infertilitate, deoarece hrănește bine toate țesuturile reproducătoare.
Polenul și lăptișorul de matcă: unde-s doi, puterea crește
Dacă polenul este administrat împreună cu lăptișorul de matcă crud, toate efectele polenului sunt amplificate, iar cele ale lăptișorului sunt desăvârșite. Polenul și lăptișorul acționează sinergic, se susțin unul pe celălalt, completându-se și îmbunătățind întreaga lucrare asupra organismului aceluia care le consumă, orice problemă ar avea acesta.
Pentru bărbați, este foarte important efectul asupra prostatei. Sunt deja numeroase studii făcute în laboratoare din multe părti ale lumii, prin care s-a dovedit eficiența lui în tratarea atât a adenoamelor de prostată, cât și a cancerelor de prostată. La bărbații sănătoși care îl iau în mod curent, polenul întreține buna funcționare a prostatei, prevenind hipertrofierea și îmbolnăvirea acesteia.
Polen crud – polen uscat
Polenul crud este acela care, imediat după ce a fost luat din recoltatorul atașat stupului, este trecut în congelator, pentru păstrare. Până în ultimii ani, modalitatea uzuală de păstrare peste an era să fie uscat. Nimeni nu pune la îndoială beneficiile pe care le aduce, dar atunci când se usucă la căldură se distrug lactobacilii, bifidobacilii, drojdiile, o mare parte din vitamine, enzime, pro-enzime, deci acțiunile polenului sunt reduse. La polenul crud, ținut în congelator, aceste proprietăți sunt conservate, iar gustul și aromele sunt mult mai plăcute. Scos din congelator, nu se degradează foarte repede, poate rezista aproximativ 10 zile.
Administrarea polenului este ideal să se facă dimineața, dar uneori se poate împărți în mai multe porții. Când sunt probleme de sănătate, se pot administra doze de 4-6 lingurițe obișnuite pe zi sau mai mult, în funcție de problemele fiecărei persoane. Este bine să se înceapă cu 2 lingurițe pe zi și să se crească progresiv până la doza optimă, care se păstrează constantă o vreme. După ce s-au acoperit posibilele carențe și s-au echilibrat funcțiile corpului, se poate trece la doza normală de întreținere a unei persoane sănătoase.
Cantitatea utilă pentru cei sănătoși este considerată de 15 g/zi, adică aproximativ 3 lingurițe obișnuite. La copiii mai mici ajung 2 lingurițe pe zi, iar la cei sub un an, 1/2 linguriță pe zi. Ar fi suficient să se ia cate 5 zile, în fiecare săptămână. Bărbații pot lua chiar și zilnic, toată viața. E ideal ca polenul să fie dublat de lăptișorul de matcă, mai ales pentru întreținere la femei, de exemplu câte 1-3 ml/zi, 5-7 zile pe lună.
Ca modalitate de administrare, în general, polenul este bine să fie dizolvat. Dacă este luat simplu sau doar amestecat cu miere, tubul digestiv nu reușește să absoarbă întregul conținut nutritiv (mai ales în cazul polenului uscat) și o parte se elimina odată cu fecalele, ceea ce constituie o nefericită pierdere. Dacă este pus la dizolvat cu 20-30 minute înainte de administrare, el se va absorbi 100%. Se poate dizolva bine în mai multe feluri de fluide: apă cu suc proaspăt de lămâie, iaurt (kefir, sana, lapte prins), borș, sucuri proaspete din fructe și/sau legume. Pentru plăcerea gustului poate fi adăugată miere.
Tratamentul tumorilor
În privința pacienților cu tumori, am mai amintit despre triada de aur propolis – zeolit – lăptișor de matcă, care are efecte terapeutice foarte puternice. Polenul, în combinație cu ele, aduce suportul nutritiv cu micronutrienți și cu hrănire funcțională, așa de necesară într-o afecțiune atât de grea. La acești pacienți, în special la cei care urmează chimioterapie, combinația sus-numită susține ficatul greu încercat, modulează imunitatea și energizează.
Unele persoane se întreabă dacă polenul nu hrănește și tumorile. Răspunsul e clar: nu, polenul nu hrănește tumora, la fel cum nici alimentele sănătoase nu o fac. Doar alimentele denaturate, super-procesate și aditivate chimic sunt surse de producere și de întreținere a tumorilor. Din teama exagerată de a nu hrăni tumora, nu trebuie să spoliem întreg corpul de principiile nutritive necesare, căci va fi slăbit în fata bolii, care îl poate dobori.
Lan de cicoare
Polenul este un nutrient funcțional, ca și lăptișorul de matcă. Lipsit practic de toxicitate, el este deja recunoscut drept aliment în unele țări precum Franța, Belgia, Uruguay. În apiterapia internațională este deja faimos experimentul făcut în 2009, pe propria persoana, de către Antonio Couto, un apifitoterapeut experimentat din Portugalia. El a ținut o api-dietă constând din polen și miere în principal, alături de puțin lăptișor de matcă, propolis și sucuri proaspete de fructe. A mâncat timp de 6 luni de zile cate 250 grame de polen crud pe zi, repartizat la cele 3 mese, împreună cu cele menționate mai sus. În acest timp, analizele de sânge și funcțiile corpului au fost normale, greutatea a scăzut cu 6-7 kg (de menționat că pornise de la o greutate normală), se simțea foarte bine din toate punctele de vedere, era energic și lucra normal. A oprit aceasta dietă nu fiindcă nu ar mai fi rezistat, ci deoarece a considerat că scopul a fost atins, anume de a demonstra că se poate trăi la parametri normali chiar și numai cu produse apicole.
Eu însămi, împreună cu soțul meu, trecând în acest an printr-o lungă perioadă de muncă de mare intensitate, am luat din ianuarie și până în iulie câte 50 grame de polen pe zi și câte 8-10 grame de lăptișor de matcă. Efectul a fost că am reușit să ne desfășurăm normal activitatea, cu energie, fară probleme de sănătate sau oboseală, și fară nici o reacție secundară.
La administrarea de durată a polenului și lăptișorului am mai observat la pacienții noștri cum se normalizează, pas cu pas, aspecte care nu erau în prim-planul atenției de la început. De exemplu, părul de pe cap s-a îndesit și și-a recăpătat vigoarea. Părul de pe corp, la femei, a crescut mai puțin și mai rar, iar la bărbați s-a fortifiat, în cazurile în care era necesar.
Din punct de vedere genetic, polenul, ca celulă tânără reproducătoare, aduce acizi nucleici de cea mai bună calitate, integri în întreaga lor structură informațională cât și la capete (numite telomeri). Degradarea telomerilor în orice organism viu este asociată cu procesele de îmbătrânire. Acelora care îl consumă, polenul le aduce telomeri noi spre susținerea celor depreciați din celulele proprii. Mai mult, aduce informație naturală proaspătă, nealterată, cât și energie vitală curată, regeneratoare. Păstrează tinerețea la cei sănătoși și îi ajută pe cei care au afecțiuni genetice.
Viața plantelor nu ar fi posibilă fară polen. Viața omului nu ar fi posibilă fară plante. Polenul generează viață în toate sensurile cuvântului, în ciclurile naturale ale globului terestru, cât și în rândurile acelora care îl consumă drept aliment. O albină vizitează peste 300 de flori pentru a colecta o granulă. Câtă râvnă le-a dăruit Dumnezeu ca să ne poată oferi o singură linguriță de polen!