Meteoterapia

 o succinta prezentare a unei valoroase metode neconventionale

Andrei Gămulea, AMN- România

Ce este meteoterapia

Meteoterapia reprezintă o ramură distinctă a medicinelor neconvenţionale ce a fost definită şi descrisă în cadrul activităţii Asociaţiei Naţionale pentru promovarea Medicinelor Neconvenţionale din România. În general, meteoterapia se distinge ca fiind o ramură distinctă şi oarecum inedită a naturpatiei. Termenul meteoterapie este un termen nou introdus în nomenclatorul medicinelor neconvenţionale şi încă este destul de puţin folosit.

Meteoterapia este definită ca fiind acea formă ştiinţă şi totodată de terapie neconvenţională care pune în valoare şi fructifică în folosul bunăstării omului toate acele condiţii de mediu favorabile care sunt existente la un anumit moment dat. După cum este cunoscut, fiinţa umană este influenţată în mod constant, zilnic, de anumiţi factori specifici ai mediului climatic în care se află. Aceşti factori variază în conformitate atât cu ciclurile zi-noapte (ciclul temporal diurn-nocturn), cât şi mai ales cu ciclul temporal anual.

Metodologia practică

În cazul meteoterapiei, practicantul urmăreşte să valorifice întotdeauna avantajul pe care i-l poate oferi un ansamblu anume de condiţii favorabile de mediu. Pentru a înţelege mecanismul principal de acţiune al meteoterapiei este necesar să ne bazăm pe următoarea analogie: fiinţa umană este scufundată sau îmbrăţişată în permanenţă de un anume mediu calitativ extern care prezintă o serie de parametrii, ce sunt identificabili sub forma unor predominanţe calitative, şi care influenţează în mod corespunzător mediul intern al fiinţei umane, în acelaşi sens calitativ în care dominanta calitativă externă tinde să înglobeze dominanta calitativă internă a fiinţei.

În cazul meteoterapiei metodologia practică pe bazează în principal pe două componente esenţiale: 1) componenta autoexaminatoare, ce constă în identificarea prealabilă a condiţiei calitative ce există şi care se situează în anumite cote de anormalitate, urmând a fi corectată prin acest mijloc de operare neconvenţională şi 2) componenta activă, în care fiinţa umană foloseşte într-un anume mod avantajul calitativ pe care mediul extern i-l poate oferi la un anumit moment dat, în anumite circumstanţe, faţă de care ea poate să se expună sau altfel spus să se deschidă, în sensul de a se lăsa influenţată mai mult sau mai puţin de acele condiţii calitative externe.

Integrarea armonioasă

La modul esenţial, meteoterapia este într-o anumită măsură corelată cu o cât mai corectă integrare a fiinţei umane în mediul natural în care ea trăieşte. Însă din punct de vedere practic meteoterapia poate fi folosită într-un mod voluntar, punând în evidenţă, de exemplu în cazul unei fiinţe umane care prezintă o acumulare foarte mare a aspectelor de tip uscat, avantajele unui mediu umed, iar în cazul unei fiinţe umane care preinză un excedent de stabilitate sau stagnare, al expunerii la vânt, sau în cazul unei fiinţe umane care prezintă o foarte mare acumulare de rece, expunerea la căldură, la fel ca în cazul unei fiinţe umane cu un excedent de fierbinte, expunerea la un mediu rece poate fi mai mereu folositoare.

În contextul ştiinţei milenare ayurvedice aceste reglaje naturale care rezultă în urma integrării fiinţei umane în acord cu particularităţile calitative ale mediului extern este descrisă ca fiind o modalitate extrem de naturală, firească, ce face parte din sistemul general de menţinere a echilibrului fiinţei umane – svasthavritta.

Acordul între ființă și mediul natural

În contextul modern, în care factori alienanţi ai posibilităţii de menţinere a acordului dintre fiinţă şi mediul natural au apărut ca fiind din ce în ce mai frecvenţi, diverşi şi repetaţi, o astfel de ştiinţă străveche chiar ne-explicitată până acum şi anume meteoterapia poate fi adusă la lumină ca fiind o metodologie distinctă de sine stătătoare aplicabilă cu succes în condiţiile vieţii moderne şi chiar deosebit de folositoare prin eficienţa- adesea nebănuită sau voit neglijată- pe care o poate avea. În contextul derulării existenţiale umane pot să existe feluriţi factori varianţi. Fiinţa umană este supusă în mod constant influenţei generate de caracteristicile mediului natural extern.

Problema practică ce derivă de aici este aceea de a identifica în ce măsură omul poate să controleze nu neapărat existenţa lor, ci mai ales impactul calitativ pe care aceşti factori de mediu îl pot genera în universul lăuntric.

Instrumente practice

Un prim instrument practic al meteoterapiei este posibilitatea de a răspunde mai mult sau mai puţin imediat la influenţa calitativă externă. Omul îşi poate genera câte un astfel de microclimat propriu în care să se poată menţine o anumită perioadă de timp, minimizând sau reducând ori chiar modificând influenţa parametrilor externi. Însă această influenţă nu poate fi complet anulată. Ea există în virtutea multiplelor pârghii de schimb calitativ care există în general în natură.

Crearea unui astfel de microclimat diferit poate fi un instrument esenţial de reducere a influenţei mediului extern, atunci când această influenţă nu este necesară. Însă, atunci când influenţa mediului extern este evaluată în mod lucid ca fiind neapărat necesară şi folositoare, fiinţa umană are la dispoziţiile pârghiile practice ale meteoterapiei prin care să se poată expune şi să beneficieze cât mai mult de această variaţie calitativă care îi este vital necesară.

Aceste variaţii ale caracteristicilor calitative pe care mediul ambiant le imprimă asupra universului individual al unei fiinţe vii (spunem aceasta şi pentru faptul că putem lua de multe ori exemplul fiinţelor din lumea vegetală pentru care aportul calitativ exterior este de cele mai multe ori decisiv în procesul de menţinere a parametrilor vitali existenţiali), fiinţa umană poate să le folosească sau nu, ea poate să permită sau să nu permită anumitor aspecte calitative să-i influenţeze într-un anume fel structura fizică.

Atunci când fiinţa umană beneficiază de o anumită inflenţă favorabilă a mediului extern, atunci ea este ca şi cum s-ar afla pe val, ajungând astfel să descopere un ecou deosebit de fructuos şi valoros în fiinţa ei în direcţia care îi permite să îşi menţină echilibrul şi sănătatea.