Meteosensibilitatea ființei umane joacă un rol esențial în meteoterapie
Andrei Gămulea, AMN-România
Suntem deja familiarizați cu faptul că unii oameni se confruntă cu dureri, cu un anumit disconfort sau cu anumite stări de melancolie ori de tristeţe odată cu schimbarea vremii. Astfel de situații au fost multă vreme privite cu scepticism sau cu reticență de către cei mai mulți oameni, însă repetitivitatea acestora a atras atenția cercetătorilor lipsiți de prejudecăți limitatoare.
Recent, unele cercetări de specialitate au evidențiat un fenomen interior ce se manifestă la foarte multe ființe umane care resimt în ființa lor impactul anumitor modificări calitative majore ale mediului ambiant natural. Această formă specială de ”simțire” a modificărilor climatice care survin a fost numită meteosensibilitate.
Meteosensibilitatea evidențiază impactul pe care schimbarea factorilor climatici îl poate avea asupra sănătăţii şi avertizează organismul asupra nevoii de adaptare la aceste fenomene.
Meteosensibilitatea avertizează asupra posibilelor variații ale stării de sănătate
De regulă, meteosensibilitatea este asociată cu situațiile în care ființele umane resimt dureri de articulaţii, au migrene, se confruntă cu oscilaţii ale tensiunii arteriale, au stări de somnolenţă, digestie îngreunată sau chiar stări de depresie în strânsă asociere cu unele modificări ale factorilor climatici exteriori.
Meteosensibilitatea oferă o serie întreagă de semnale fiziologice sau nervoase odată cu apariția unor variații calitative cumulative ale mediului vital intern, ca urmare a modificărilor calitative din mediul ambiant exterior.
Multă vreme meteosensibilitatea a fost în mod eronat considerată că făcând parte din spectrul superstiţiilor populare. În realitate, meteosensibilitatea reprezintă o manifestare a modului specific de semnalizare calitativă pe care organismul îl realizează în permanență cu scopul realizării unei cât mai bune adaptări.
În principal, meteosensibilitatea este un fenomen determinat de vibraţiile energetice din câmpul electromagnetic al mediului exterior. care ne înconjoară. Legătura profundă pe care oamenii o au cu natura a fost iniţial subliniată de medicină tradițională ayurvedică, care consideră că ființa umană este o parte a unui mediu mult mai complex, interdependent, și că această reflectă în mod specific modificările calitative ce au loc în mediul în care aceasta trăiește.
Ființa umană nu poate rămâne indiferentă față de modificările calitative care au loc în mediul natural extern. Cercetările moderne au arătat faptul că meteosensibilitatea are o mare importanță atât în prevenție, cât și în procesele adaptative, la fel ca și în strategiile de menținere a stării de echilibru și de sănătate a ființei.
De exemplu, apariția durerilor articulare odată cu trecerea la sezonul rece este frecvent semnalată prin intermediul meteosensibilității. Scăderea presiunii barometrice ori scăderea temperaturii mediului ambiant sunt în mod frecvent percepute ca fiind factori externi care tind rapid să determine procese adaptative în organism. Volumul ridicat de precipitaţii care poate să survină în anumite regiuni geografice ori în anumite perioade ale anului poate genera o senzație generală de disconfort crescut pe care ființa o resimte prin meteosensibilitate.
Într-un studiu recent desfăşurat în anul 2014, care a avut drept subiecţi 2492 de bolnavi de osteoartrită din şase ţări europene, 67,2% dintre cei intervievați au afirmat că schimbările climatice le accentuează întotdeauna durerile.
Un fenomen pe care mulți oameni îl resimt frecvent odată cu schimbarea caracteristcilor climatice ale vremii sunt migrenele. De exemplu, înainte ca temperaturile mediului ambiant să scadă, unele ființe umane pot să resimtă dureri de cap care pot să înceapă chiar cu câteva zile înainte de modificare vizibilă a vremii. Influenţa generată în ființa umană de modificările calitative premergătoare schimbării vremii este un fenomen obiectiv, care se reflectă în ființă prin modificări percepute prin meteosensibilitate.
Într-un studiu desfăşurat în anul 2004 de un grup de medici din Boston au fost analizate 77 de persoane care se confruntau cu migrene frecvente. Cercetătorii au formulat o serie de întrebări referitoare la impactul vremii asupra durerilor resimțite de bolnavi. Verificând apoi rezultatele pe parcursul a doi ani, prin corelarea stărilor bolnavilor cu informaţiile meteorologice furnizate de un serviciu de meteorologie s-a ajuns la concluzia obiectivă că mai mult de jumătate dintre pacienţi erau influențați de schimbările vremii și că aceștia resimt într-un anume fel, prin meteosensibilitate, modificările vremii care survin în decursul timpului.
Prin intermediul meteosensibilității pot fi înțelese cauzele determinative ale palpitaţiilor, ale oscilaţiilor tensiunii arteriale şi ale durerilor din piept care survin odată cu modificarea parametrilor calitativi ai mediului natural exterior.
Cercetătorii au identificat faptul că, de exemplu, sezonul rece poate spori factori de risc mai ales pentru bolnavii cardiaci. Prin urmare, meteosensibilitatea a fost luată în considerare ca fiind o importantă resursă de cunoaștere pentru medicina socială şi preventivă modernă.