Untișorul (Ranunculus ficaria)

proprietăți, beneficii și utilizări

Untișorul (Ranunculus ficaria), cunoscut și sub denumirile populare de sălățică sau grâușor, este o plantă erbacee perenă din familia Ranunculaceae.

Planta crește la o înălțime de până la 30 cm și se întâlnește în zonele umede, de la câmpie până la munte. Frunzele sale sunt groase, lucioase, în formă de inimă, iar florile sale sunt galben-strălucitoare și înfloresc în lunile aprilie și mai.

Habitat și perioada de vegetație

Untișorul preferă solurile umede și umbroase, fiind întâlnit în tufărișuri, la marginea pădurilor și în zonele înțelenite. Se dezvoltă în special primăvara, fiind printre primele plante verzi care apar după sezonul rece.

Compoziția chimică

Studii fitochimice au evidențiat prezența unor compuși bioactivi importanți în untișor, precum taninurile, flavonoidele, vitamina C și E, saponinele și ficaurina (Sharma et al., 2020). Acești compuși îi conferă plantei proprietăți antioxidante, antiinflamatoare și antimicrobiene (Kumar & Pandey, 2019), făcând-o benefică pentru sănătate.

Beneficii pentru sănătate

Datorită compoziției sale bogate, frunzele de untișorul, recoltate în luna martie, înainte de apariția florii galbene, sunt menționate în mod tradițional pentru mai multor afecțiuni. Este citat ca fiind util persoanelor care suferă de varice, hemoroizi, alergii, acnee și probleme circulatorii. Cercetările arată că planta stimulează secreția gastrică, are efect laxativ și contribuie la tonifierea pereților capilari, îmbunătățind circulația venoasă.

Utilizări tradiționale

În medicina tradițională, untișorul este menționat ca fiind folosit atât intern, cât și extern. Poate fi aliment-medicament dacă va fi consumat înainte de înflorire, fiind util în asteniile de primăvară. Frunzele proaspete sunt consumate în salate pentru aportul de vitamine și minerale, însă doar înainte de înflorire, deoarece ulterior planta dezvoltă substanțele anemonina si acid ficaric și nu mai prezintă siguranță pentru consum.

În uz extern, este utilizat sub formă de unguente, tincturi și infuzii pentru tratarea rănilor, ulcerațiilor, hemoroizilor și afecțiunilor pielii.

Precauții

Deși untișorul este apreciat pentru beneficiile sale terapeutice, utilizarea sa se va face cu precauție. Studii recente sugerează că siguranța utilizării sale, în special în consumul intern, este încă în cercetare, fiind necesare studii suplimentare pentru stabilirea dozelor optime.

Comparații

Untișorul este adesea comparat cu leurda (Allium ursinum), o altă plantă primăvăratică cu proprietăți detoxifiante. Deși ambele sunt bogate în vitamine și minerale, untișorul este mai puțin cunoscut și utilizat. Spre deosebire de leurdă, acesta nu are un miros intens, fiind mai ușor de integrat în alimentație.

Utilizări externe

În fitoterapie, untișorul este folosit sub diverse forme: unguent – pentru hemoroizi și probleme dermatologice, tinctură – aplicată local pentru afecțiuni ale pielii, infuzie pentru băi – utilizată în tratamente antiinflamatoare și circulatorii. Petalele florilor sunt folosite chiar și în curățarea dinților, datorită proprietăților astringente.

Actualitate

Untișorul este o plantă valoroasă cu potențiale beneficii pentru sănătate. Cercetările privind siguranța sa sunt în desfășurare. În uz extern, preparatele tradiționale pe bază de untișor sunt apreciate în situațiile unor probleme circulatorii sau dermatologice. Această plantă poate fi un aliat important în fitoterapie, având potențial atât nutritiv, cât și terapeutic.