Un mod superior de a ne vindeca repede şi deplin

În tradiţia orientală este cunoscut faptul că orice afecţiune ajunsă în stadiul de a se manifesta la nivelul trupului fizic are şi anumite cauze subtile, profunde, mai precis anumite greşeli pe care respectiva fiinţă le-a făcut de-a lungul timpului şi care acum s-au concretizat sub forma acelei boli.

Boala ce s-a manifestat în trupul fizic este de fapt rezultatul a ceea ce s-a acumulat profund în planurile subtile ale fiinţei. Ea porneşte de la un mod de a gândi, vorbi sau acţiona incorect, de la atitudini sau tendinţe greşite pe care le-am păstrat şi manifestat o perioadă mai mare sau mai mică de timp. Nimic nu se petrece în trupul fizic fără să existe un motiv mai profund sau, altfel spus, o cauză subtilă de boală. Privind din acest punct de vedere superior putem înţelege că boala fizică efectivă este de fapt o modalitate de a elimina din fiinţă energiile negative acumulate.

Deşi pentru unle fiinţe umane sceptice poate fi mai greu de acceptat şi chiar si mai greu de simţit, mai ales atunci când fiinţa ajunge să fie bolnavă, totuşi orice afecţiune poate fi privită cu înţelepciune chiar ca o formă tainică de graţie a lui Dumnezeu prin intermediul căreia ni se atrage atenţia asupra a ceea ce avem de făcut pentru a ne reîntoarce la starea naturală de echilibru şi armonie. Fiinţa noastră este astfel curăţată de impurităţi şi sufletul nostru ne este într-un anume fel vindecat. Cumva, într-un mod poate mai neplăcut, suntem forţaţi sa facem în sfârşit alegeri bune şi să optăm pentru ceea ce este cu adevărat bine pentru noi şi totodată să renunţăm la ceea ne făcea rău.

Tocmai de aceea este necesar ca atunci când suntem bolnavi, să căutăm să înţelegem de ce a fost nevoie să ajungem în această situaţie şi ce lecţie trebuie să învăţăm din ea, ce atitudine trebuie sa adoptăm pentru a ne vindeca mai uşor. Este necesar să înţelegem că prin intermediul bolii nu suntem pedepsiţi, ci doar puşi într-o situaţie în care trebuie să ne ajutăm singuri, oferindu-ni-se în acelaşi timp şi o motivaţie foarte convingătoare pentru a ne transforma şi a nu mai greşi.

Dincolo de aspectele exterioare pe care o anumita afecţiune le cere de la noi de genul “fii atent ce si cât mănânci”, “nu te enerva”, “realizează tehnici de purificare”, există şi o stare mai profundă ce o putem simţi mai ales după ce vindecarea a început să apară. Aceasta se concretizează prin ceva nou, ceva profund şi minunat ce renaşte în noi, o nouă atitudine faţă de viaţă, faţă de oameni, o stare de puritate, de lumină interioară, de bună dispoziţie, de maturitate şi credinţă în Dumnezeu. Aceste stări benefice sunt întotdeauna în strânsă legătură cu lecţia tainică pe care boala ne poate face să o învăţăm.

Pentru a grăbi vindecarea e mult mai bine să avem o stare de acceptare superioară a ceea ce ni se petrece decât să ne plângem de milă şi să avem impresia că o nedreptate s-a abătut asupra noastră. Această atitudine superioară, de încredere în Dumnezeu precum şi în puterea tainică a remediilor naturale, a plantelor de leac adecvate pe care le folosim cu înţelepciune, va face ca ceea ce este încă impur în noi să fie mult mai repede eliminat, iar vindecarea deplină, armonia şi echilibrul să reapară cât mai curând. În acest fel nu se vindecă doar trupul fizic, ci şi corpurile subtile, mintea şi chiar sufletul.