Aromaterapie


AROMATERAPIE

 

Uleiurile esenţiale sunt extracte concentrate obţinute prin distilare dintr-o varietate mare de plante aromatice, flori, coaja fructelor, lemn sau rădăcini. Un ulei esenţial natural este cel care este extras prin metode mecanice, distilare sau presare la rece, faţă de uleiurile esenţiale nenaturale, extrase prin diverse metode cu solvenţi chimici, si care nu au nici pe departe efectele vindecătoare ale uleiurilor esenţiale naturale. Uleiurile esenţiale aduc îmbunătăţiri considerabile ale sănătăţii fizice, psihice, mentale şi emoţionale persoanelor care le folosesc constant şi cu buna ştiinţă.

Aromaterapia este o formă de terapie care utilizează esenţele volatile ale plantelor medicinale în tratamentul diferitelor afecţiuni.

Istoria aromaterapiei

Termenul de aromaterapie a fost introdus de Rene Maurice Gattefosse în 1928, însă utilizarea uleiurilor esenţiale în tratamentul bolilor este o practică străveche folosită de medicii egipteni, indieni sau chinezi cu mii de ani în urmă. Referiri la utilizarea uleiurilor aromatice sunt şi în vechiul testament, iar romanii utilizau frecvent uleiurile esenţiale în tratamentul rănilor infectate, pentru efectul lor antibacterian, alături de mierea de albine.

Răspândirea folosirii uleiurilor volatile în Europa, în secolul al 16-lea, s-a datorat descoperirii metodei de distilare în recipiente de sticlă şi a posibilităţii extragerii componentelor volatile din plante. În secolul al 18-lea tratamentul cu uleiuri esenţiale era mult mai folosit decât în prezent, întrucât atunci nu existau medicamentele de sinteză şi antibioticele.