Lamaile

Beneficiile lamâiului

dr. Violeta Pârvu
Centrul naturist Steaua Divina, Bucuresti

Lămâiul cunoscut sub denumirea latina de Citrus Lemon, este un arbust spinos, originar din India (fiind descris cu mii de ani în urmă în Charaka Samhita- tratat fundamental în medicina ayurveda- sub denumirea de Jambhira sau Jaamphal). De aici s-a răspândit în toată regiunea arabă şi mediteraneeană, iar Cristofor Columb îl aduce în Spania în 1493. Lămâiul are flori galbene, cu nuanţe purpurii, iar fructul său este o bacă galbenă, cu coaja bogată în uleiuri aromatice, binecunoscuta lămâie. În scop terapeutic se folosesc în special fructele, mai puţin florile şi frunzele.

Ce conţin lămâile:

Fructele conţin multă apă, proteine, lipide, carbohidraţi, celuloză, acizi organici (6-8% acid citric în suc, acid malic), săruri organice (citrat de calciu, citrat de potasiu), aldehide, elemente minerale: sodiu, potasiu, calciu (continutul în calciu este de 40 mg la 100 mg suc), fosfor, fier, clor, sulf, siliciu, mangan, cupru şi vitamine (mari cantitati de vitamina C:50-70 mg/100 g în suc şi 163 mg/100 g în coajă, vitaminele A, B1, B2, B3, D, E, PP în cantităţi mici).
Coaja de lămâie conţine 2,5 % ulei volatil, flavone, principii amare, carotenoide, cumarine şi furanocumarine, lipide simple (steride), săruri ale acidului limonic. Din coaja de lămâie se extrage uleiul de lămâie, care are virtuţi terapeutice deosebite.

Acţiuni:

  • Se utilizează cu efecte foarte bune în tuse, răceli, gripă, scorbut, fragilitate capilară (datorită conţinutului crescut de vitamina C), iar conţinutul crescut de bioflavonoide are ca efect întărirea pereţilor vasculari, fiind folosit eficient în varice, flebite, arterioscleroza, probleme circulatorii.
  • Efectul antiinfecţios al flavonoidelor şi cumarinelor face să fie utilizat cu succes în caz de hepatită acută, hepatită cronică, ciroză hepatică, insuficienţă hepatică agresivă.
  • Deşi fructul şi sucul său au un gust acru foarte intens, în mod paradoxal sucul de lămâie reduce hiperaciditatea gastrică.
  • Conţinutul crescut în vitamina C, ajută la întărirea sistemului imun , având şi un puternic efect antioxidant în organism.
  • Frunzele de lămâi sunt folosite pentru reducerea febrei, precum şi în caz de insomnie.
  • Sucul proaspăt de lămâie este un bun antiseptic, putând fi folosit pe răni sau în jurul ariilor infectate, ajutând la vindecarea lor.
  • Sucul de lămâie este un bun hipocolesterolemiant şi un ajutor eficace în prevenţia şi tratamentul diabetului, aterosclerozei şi artrozei.
  • Sucul de lămâie este folosit şi în caz de obezitate, afecţiuni febrile sau anemie.
  • Uleiul de lămâie este folosit cu rezultate bune în cefalee şi migrenă, precum şi în viroze respiratorii, astm, bronşită.

Mod de utilizare:

Sucul de lămâie
– Ca sursă de calciu se recomandă sucul de la o lămâie şi coaja spălată a unui ou ecologic. Se lasă la macerat 1 săptămână. Se adaugă miere naturală după gust; se iau 3 linguriţe pe zi.
– Citronada (sucul de lămâie combinat cu apă şi miere de albine)
se recomandă în afecţiuni febrile, vărsături, anemie, obezitate, hiperaciditate gastrică.
– Contra oxiurilor se recomandă sâmburi de lămâie pisaţi, amestecaţi cu miere naturală, în fiecare dimineaţă, timp de 5-6 zile.
– Consumând în caz de epidemii câte 200-300 g suc de lămâie zilnic, se conferă organismului, prin vitamina C, rezistenţa la îmbolnăviri.

Uleiul de lămâie

In doza de 2- 3 picături de 3 ori pe zi combinat cu miere ori sub formă de inhalaţii, dă rezultate bune în gripe, răceli, rinite, sinuzite, migrene.