GREUTATEA CORPORALĂ ŞI LONGEVITATEA

Cercetătorii britanicii au constatat de curând un aspect surprinzător despre legătura dintre greutatea corpului uman şi longevitate. Cercetătorii britanici au constatat că viaţa lungă a omului este rezervată mai ales persoanelor cu un mic surplus în greutate şi ceva mai puţin celor cu o greutate corporală ce este calculată conform standardelor de optim actuale. S-a observat că, în conformitate cu statisticile realizate, persoanele uşor supraponderale au o rată de supravieţuire cu până la 6% mai mare decât cei cu o greutate aşa-zis normală sau „optimă”.

Examinând care sunt cauzele acestui fenomen, surprinzător la prima vedere, cercetătorii britanici au descoperit două aspecte care pot explica avantajele pentru longevitate ale unui uşor surplus al greutăţii corporale.

Primul motiv este acela că cei care au greutate corporală cu puţin mai mare decât cea standard, au şi o vitalitate mai mare. Vitalitatea mărită este determinată de uşoara greutate în plus doar atât timp cât fiinţa nu depăşeşte un anumit prag de surplus al greutăţii şi astfel ea nu ajunge să se confrunte cu dezavantajele pe care, de regulă, supra-corpolenţa excesivă le aduce. Astfel că, cercetătorii au constatat că asemenea persoane cu o mică greutate corporală în plus faţă de standard pot face faţă cu succes unor dezechilibre uşoare, care de regulă necesită, pentru a fi remediate, chiar şi numai o mai mare atenţie acordată factorilor de mediu sau unui stil de viaţă sănătos. Adăugăm la aceasta primă concluzie observaţia care ne arată că, în conformitate cu datele tradiţionale oferite de ştiinţa milenară Ayurveda, vitalitatea poate contrabalansa în mod curent, până într-un anume grad, eventualele  dezechilibre uşoare ale factorilor vitali (dosha), atât timp cât gradul de perturbare al dosha-urilor nu depăşeşte prima fază, cea de acumulare (sancaya), care este descrisă în Ayurveda ca fiind o condiţie reversibilă.

Un alt motiv al avantajului existenţei unei uşoare greutăţi corporale în plus pentru longevitate este acela că în caz de boală organismul are mai multe resurse şi rezerve naturale pentru regenerare pe cale naturală. În Ayurveda este cunoscut faptul că pe timp de boală potenţialul individual de energie vitală (bala) al organismului tinde să fie solicitat şi astfel poate ajunge să fie considerabil scăzut datorită bolii. Potenţialul vital (bala) este esenţial în procesul natural de vindecare, astfel că diminuarea resurselor energetice faţă de pragul standard poate, în aceste condiţii, să întârzie vindecarea naturală, chiar în cazul unor dezechilibre uşoare pentru persoanele care au greutate corporală standard. Însă, în cazul celor cu o greutate corporală uşor peste standard potenţialul vital este considerabil mai mare. Cercetătorii britanici au constat şi ei că, într-adevăr, cei care au o greutate corporală care este situată cu puţin peste valorile standard au suficiente rezerve vitale pentru depăşirea unor astfel de perioade dificile prin folosirea, pentru regenerare naturală a organismului şi pentru vindecare, a acestor resurse suplimentare de vitalitate pe care le conferă micul surplus de greutate.

Prin urmare, pornind de la aceste observaţii remarcabile care confirmă unele dintre recomandările tradiţionale din Ayurveda, putem preciza suplimentar faptul că, în conformitate cu învăţăturile ayurvedice, evaluarea optimului greutăţii corporale umane este necesar să fie realizată mai ales din perspectiva folosirii înţelepte a rezervelor vitale şi nu doar din perspectiva limitată a evaluării stricte a greutăţii corporale faţă de un anume standard, calculat prin măsurarea acesteia exclusiv în condiţii normale. Această observaţie remarcabilă a cercetătorilor britanici evidenţiază valoarea practică a sfaturilor şi recomandărilor ayurvedice tradiţionale cu privire la „micul surplusul sănătos al greutăţii corporale”, care este întâlnit mai ales la fiinţele umane care prezintă o predominanţă constituţională armonioasă a lui kapha dosha sau, mai general, în cazul celor care, prin mijloace naturale, reuşesc să aibă şi să menţină o greutate corporală cu puţin mai mare decât valoarea calculată în funcţie de înălţimea trupului.