RĂSPUNSURILE ORGANELOR LA EMOŢII PERTURBATOARE

Răspunsul cardio-vascular

În timpul unei crize de furie, timpul de coagulare al sângelui este mult diminuat. În caz de resentimente, regrete sau mânie, pulsul, tensiunea şi randamentul cardiac sunt crescute.

Anxietatea duce la creşterea ritmului cardiac, a consumului de oxigen şi a randamentului cardiac, dar scade rezistenţa periferică. La bolnavii cardiaci, anxietatea şi resentimentele determină modificarea electrocardiogramei.

Efectele emoţionale asupra funcţiilor corpului nu sunt caracteristice doar omului. Infarctul miocardic apare în cazul babuinilor din Kenya supuşi stresului emoţional când sunt prinşi, în absenţa unor boli cardiovasculare. În această situaţie infarctul miocardic are loc pe o bază funcţională, probabil cauzat de spasmul arterei coronare cauzat de furie.

Leşinul psihogen iniţiat de factori emoţionali cum este frica, este asociat cu o supra-activare a parasimpaticului, ceea ce duce la vasodilataţia în regiunea splahnică şi o diminuare a volumului de sânge circulant şi pierderea conştiinţei.

Răspunsul gastro-intestinal

În pacienţii care prezintă simptome gastro-intestinale, ele sunt cauzate mai mult de o disfuncţie decât de o boală organică. Secreţia gastrică este influenţată de mânie, bucurie şi anxietate. Sunt afectate şi de secreţia de salivă, de sucuri intestinale şi de bilă.

Observarea directă a colonului uman prin practicarea unor fistule şi colostomii şi a mucoasei gastrice prin gastrotomie au arătat că frica, anxietatea şi durerea duc la creşterea peristaltismului, înroşirea şi umflarea membranei mucoase, în timp ce depresia cauzează scăderea motilităţii şi paloarea membranei mucoase.

Simptomele psiho-somatice pot fi rezultatul tulburărilor funcţiei secretorii cum ar fi salivaţia, gura uscată, hiperclorhidria, hiperinsulinismul funcţional şi colita mucoasă sau, alternativ, pot fi cauzate de tulburări ale funcţiilor motorii cum sunt spasmul esofagian, hipermotilitatea gastrică, colonul spastic, dischinezia biliară, constipaţia şi diareea.

Nu este sigur dacă o perturbare funcţională cum este hiperclorhidria care rezultă din tulburări psihosomatice poate cauza ulcer peptic. Ulcerul peptic poate apărea şi după secţionarea nervilor vag şi splahnic astfel că e mai probabil că stimulii emoţionali sunt doar factori predispozanţi şi nu cauza de bază.

Răspunsul cutanat

Pielea are un rol important în reglarea temperaturii corporale prin transpiraţie, iar funcţiile sale sunt controlate de sistemul nervos autonom. Vasoconstricţia, vasodilataţia, activitatea pilomotorie şi transpiraţia sunt patru procese fiziologice obişnuite ale pielii şi ele sunt controlate în mare măsură de sistemul nervos autonom.

Transpiraţia termică diferă de cea emoţională. Transpiraţia termică este mai evidentă pe frunte, gât şi pe faţa şi spatele trunchiului şi este controlată de centrul temperaturii din hipotalamus.

Transpiraţia emoţională este mai evidentă pe palme şi tălpi şi la axile. Bolnavii care prezintă transpiraţie emoţională rece nu prezintă şi transpiraţie palmară când sunt expuşi la căldură, deşi alte suprafeţe corporale răspund la căldură prin transpiraţie.

Pruritul poate fi pur psihogen, independent de o excitaţie specifică. Pruritul poate fi declanşat de o experienţă emoţională şi aceasta poate fi demonstrat prin măsurarea nivelului intradermic de histamină înainte şi după stresul emoţional.

Un tonus crescut al sistemului nervos simpatic la pacienţii tensionaţi este reflectat de vasoconstricţia vaselor de sânge din piele. Sedarea pacienţilor anxioşi produce o scădere a activităţii nervoase simpatice excesive şi readuce la normal circulaţia dermică.

Răspunsurile aparatului respirator

Influenţa emoţiilor asupra funcţiei respiratorii este exprimată prin expresii de genul „mi s-a tăiat respiraţia”. Inervaţia eferentă a tractului respirator, care include şi mucoasa nazală, constă din nervi simpatici şi parasimpatici.

Nervii parasimpatici au un efect constrictor asupra musculaturii netede a tractului respirator, iar nervii simpatici au un efect relaxant. Dacă stimularea parasimpatică asupra plămânilor este excesivă, apare o supra-secreţie a celulelor mucoase şi o supra-dilatare a vaselor sangvine. Aceasta produce umflare mucoasei bronşice şi congestia căilor respiratorii. În plus, muşchii netezi ai pereţilor bronşici se contractă.

Efectele factorilor emoţionali sunt mediate de sistemul nervos parasimpatic, iar acetilcolina, ca şi histamina, poate produce toate simptomele şi modificările tisulare ca în cazul astmului. Pot afecta şi mucoasa nazală. Astfel, supra-activarea parasimpatică a nasului duce la îngroşarea membranei mucoase şi o secreţie apoasă tipică rinitei vasomotorii.

Factorii emoţionali cei mai probabil care produc aceste efecte parasimpatice sunt sentimentul de umilire şi resentimentele. Factorii care duc la creşterea activităţii parasimpatice vor stimula rinita vasomotorie sau astmul bronşic.

Deşi febra de fân este considerată un prototip al tulburărilor alergice, factorii emoţionali joacă un rol stimulator în multe cazuri, iar la majoritatea bolnavilor cu rinită perenă factorii emoţionali au un rol important. S-a demonstrat experimental că atunci când mucoasa nazală este congestionată ca urmare a unui stres emoţional, expunerea la polen, care în mod normal nu produce simptome, va determina apariţia febrei de fân.

Astfel răspunsurile alergice sunt potenţate de tensiunile emoţionale atât clinic, cât şi experimental. Infecţiile respiratorii pot face ca celulele mucoase să supra-secrete, iar vasele de sânge să se dilate şi aceasta vor prelungi sau intensifica atacurile astmatice alergice.

Astmul este în mod obişnuit o tulburare cu o cauzalitate multiplă în care infecţia, alergia şi factorii emoţionali au rol important. Infecţia este cel mai important factor cauzator al unei boli şi este responsabilă de peste 50% din cazurile de îmbolnăvire.

Alergiile sunt responsabile pentru 25% din cazurile de îmbolnăviri, iar factorii emoţionali de ceilalţi 25%.

Este important să realizăm că principala cauză declanşatoare a astmului nu este şi factorul etiologic dominant în cursul bolii. Astfel un copil care face astm ca rezultat al unei infecţii poate mai târziu să aibă crize astmatice ca urmare a unor tensiuni emoţionale.

Concluzie

Este important să subliniem încă o dată faptul că în majoritatea tulburărilor psihosomatice factorii etiologici sunt câţiva, iar contribuţia componentei emoţionale are o considerabilă relevanţă.