Între convențional și neconvențional

de Andrei Gămulea

Necesitatea vindecarii

In decursul timpului, necesitatea vindecarii a fost aproape intotdeauna o provocare ce a solicitat, poate cel mai intens, nevoia omului de a-si unifica natura adeseori contradictorie a gandirii sale.
In fata confruntarii cu boala, gandirea umana a fost determinata de nenumarate ori sa parcurga – uneori mai repede, alteori mai incet – “distanta” dintre generalizare si particularizare, dintre sinteza si analiza, dintre inductie si deductie sau dintre rationamant si empirism.
In trecut, medicina aborda problema bolii pornind mai ales de la general la particular. In prezent, medicina moderna, pare ca prefera abordarea complementara, pornind de la detaliu si ajungand la intreg.
Adeseori, in prezent, gandirea medicala moderna porneste in abordarea problematicii bolii de la organul bolnav si de la simptomele particulare. Alteori insa a fost preferata premiza observarii de ansamblu si analizarea simptomatologiei generale.
Insa, oricare ar fi modalitatea de abordare a problematicii starii de sanatate sau de boala, omul este si ramane o parte a universului, iar intre om si univers exista si va continua sa existe in permanenta o relatie de reciprocitate. Tocmai de aceea, in intelepciunea umanitatii a ramas vie ideea ca fiinta umana este un veritabil microcosmos.

Natura omului

In calitatea sa de parte constitutiva a intregului, omul este conectat intr-un mod tainic la realitatea vie universala. Vizibil, el este o infima parte a acestui gigantic univers viu. Invizibil insa, el este infinit mai mult. Or, aceasta are in mod esential relevanta pentru starea de sanatate sau de boala a omului.
Si aceasta este valabil indiferent de timpul din care fac parte ganditorii care accepta sau nu accepta aceaste idei fundamentale.
Insa, pentru cei care le iau in considerare cu seriozitate si urmaresc sa le descopere sensul, posibilitatea unificarii fericite a gandirii umane in domeniul vindecarii, gandire care de regula alterneaza inca intre o extrema sau alta, devine din ce in ce mai apropiata.
Poate ca o asemenea cale de intelegere superioara va duce in curand la o unificare constructiva in medicina, o unificare intre conventional si neconventional.

Unificarea constructiva

Perspectiva unificarii constructive intre conventional si neconventional este necesar sa fie inteleasa in mod realist ca fiind o intrepatrundere creatoare a unor puncte de vedere diferite, adeseori diametral opuse, insa a caror convergenta este data de scopul binefacator comun si anume acela de a oferi omului cat mai multe posibilitati de a avea o cat mai buna stare de sanatate.
La modul fundamental vorbind neconventionalul nu va ajunge niciodata sa se amestece sau sa se confunde cu conventionalul, pentru ca o astfel de ipotetica posibilitate va conduce in mod inevitabil la anularea statutului sau de neconventional.
Unitatea creatoare dintre conventional si neconventional va apare atunci cand respingerea rigida si dogmatica a conventionalului va disparea in favoarea unei deschideri intelepte, creatoare fata de vastitatea posibilitatilor nebanuite pe care le ofera neconventionalul. In domeniul atat de fascinant al vietii umane si al sanatatii omului aceasta este mai mult decat o simpla necesitate de innoire.
Viata insasi este extrem de modelabila si adaptabila, de cele mai multe ori depasind cu mult in viteza ei de transformare capacitatea ganditrii umane de a accepta ca fiind conventional un anume aspect care a fost supus unei verificari repetate si indelungate. Asadar, viata curge mai repede decat viteza cu care neconventionalul poate ajunge sa fie integrat in conventional.

Criza dovezilor stiintifice

Asistam in prezent la o veritabila criza a dovezilor stiintifice, mai ales in domeniul validarii proprietatilor binefacatoare ale alimentelor naturale, ale plantelor medicinale si ale remediilor naturale asupra sanatatii omului.
Metodele sunt putine, aspectele studiate sunt de o mare diversitate, iar competenta in domeniu este surclasata de vastitatea directiilor noi de abordare. Impotrivirea dogmelor stiintifice conventionale se clatina sub greutatea multitudinii de considerente noi ce provind din ramurile neconventionale.
In acest punct de cotitura unii aleg sa priveasca inapoi, altii sa ramane pe loc si o parte sa accepte noul si neconventionalul, cu toate incertitudinea cu care acesta pare ca se prezinta. Insa, acest tip de divergenta de opinii nu este totusi o solutie practica.

Unitate si roluri

Situarea conventionalului si a neconventionalului in tabere si pe pozitii complet diferite, disjuncte si chiar antagoniste nu va aduce nimic creator in final. Rolul neconventionalului a fost dintotdeauna acela de a potenta conventionalul si de a-l improspata in permanenta.
Atat timp cat neconventionalul va fi apreciat ca o veritabila sursa de inspiratie, conventionalul va putea sa se mentina tanar.
Negarea si respingerea neconventionalului va duce inevitabil la imbatrinirea conventionalului si chiar la substituirea acestuia cu un conventional anemic si inconsistent.
Unitatea dintre conventional si neconventional este un proces continuu si constant. Unitatea dintre conventional si neconventional este o necesitate a fluxului transformator al gandirii umane.
Merita inca o data sa ne reformulam atat pozitia, cat si punctul de vedere asupra resurselor medicinelor neconventionale intr-un mod care sa fie constructiv si cat mai intelept.