Leusteanul

Leuşteanul – planta aromatică mediteraneană,

 cu efecte uimitoare în cazul afecţiunilor urinare şi digestive

Leuşteanul este o plantă foarte mult folosită la noi în ţară şi aproape că nu există gospodărie în mediul rural unde să nu fie cultivat în grădină.

Leuşteanul se remarcă printre verdețurile din grădină prin statura sa impozantă, dar şi prin verdele uşor albăstrui al frunzelor sale lucioase. Întreaga plantă emană un miros puternic aromat, care este foarte apreciat de toate gospodinele, astfel încât în bucătăria tradiţională românească leuşteanul este aproape indispensabil.

Leuşteanul are denumirea botanică Levisticum officinale, fiind unica specie a genului Levisticum. Face parte din familia Apiaceae, din care fac parte și morcovii, pătrunjelul, ţelina și mărarul. În popor se mai numeşte şi leoştean, libistoc, luştrean, luştereag, buruiana lingorii, frunza dragostei, păscănaţ.

Leușteanul este o plantă parfumată, folosită mult în bucătărie, în special în cele din sud-estul Europei. Se înrudește cu țelina, atât la modul în care arată, cât și la gust și aromă. De la această plantă se pot folosi toate componentele: frunzele, rădăcinile, semințele și fructele, care odată adăugate în mâncare, îi vor da acesteia un gust deosebit.

Origine

Originea leuşteanului este neclară. Cel mai probabil este nativ din sud-vestul Asiei, de pe teritoriul Persiei Antice, fiind răspândit la început în zona mediteraneană şi apoi, în secolul al IX-lea, aclimatizat în nordul Europei, prin edictul lui Carol cel Mare, rege al francilor. Pe teritoriul României este foarte posibil să fi ajuns înaintea invaziei romane.

Cuvântul leuştean provine din latinescul levisticum, derivat, pe filieră maghiară, din lestyán. Cuvântul levisticum vine de la termenul ligusticum, indicând originea plantei din Liguria, regiune din nord-vestul Italiei, unde era cultivat intensiv leuşteanul.

Un scurt istoric

Leuşteanul este cunoscut şi apreciat încă din antichitate, atât în scop culinar, cât şi terapeutic.

Medicii din Grecia Antică au fost primii care au lăsat însemnări despre efectele benefice ale frunzelor verzi ale leușteanului asupra digestiei și sistemului nervos.

În medicina populară românească, el era folosit ca plantă tămăduitoare pentru bolile de piept, digestive și pentru diferitele răni, dar și ca plantă magică.

Vinul de leuștean era un leac străvechi, cunoscut pentru efectele sale în combaterea anorexiei, a indigestiei, a unor boli cardiace asociate cu retenția de lichide.

În tradiţia populară românească, leuşteanului i s-a atribuit o aură magică, considerând că are o putere extraordinară de a ţine la distanţă spiritele rele. De altfel, această credinţă este confirmată de imensa capacitate a frunzelor de leuştean de a absorbi toxinele din trup, ceea ce are ulterior şi efecte puternice de purificare a învelişurilor subtil-energetice ale fiinţei.

Pe tot teritoriul României se credea că cele mai bune remedii de protecţie subtilă, cu o putere deosebită de exorcizare, sunt leuşteanul, odoleanul (valeriana) şi menta-creaţă.

Datorită virtuților sale magice, se spune că leuşteanul ar fi, dintre toate plantele, paznicul grădinii. Dacă îţi este furat, atunci verdeţurile ţi se usucă pentru că nu mai are cine să le păzească.

Ținut la brâu sau la gât, se credea că leuşteanul îndepărtează răul, indiferent de forma sub care s-ar manifesta acesta. De asemenea, în Bucovina se folosea ca metodă de exorcizare rădăcina de leuştean scoasă din pământ în Vinerea Mare, pisată, și administrată câte o linguriţă în fiecare seară.

Frunzele de leuştean puse în apa de baie alungă gândurile negre şi tot el fereşte oamenii de influenţele nefaste ale lunii pline, spune tradiţia populară. Iar fetele care vor să fie irezistibile, să facă baie cu frunze de leuştean şi flori de trandafir, deorece leuşteanul aduce iubirea binecuvântată.

Moţii din Apuseni le dădeau fetelor aflate la pubertate să mănânce în dimineaţa de Rusalii turte de grâu cu leuştean proaspăt, ca să le ferească de „zburători”, adică de furtunile hormonale ale adolescenţei.

Descrierea plantei

Deși provine din regiunile mai calde, leușteanul s-a adaptat foarte bine în România. Nu este deloc o plantă pretențioasă, rezistă atât la căldură excesivă, cât și la îngheț. Faţă de lumină se manifestă ca o specie puţin pretenţioasă, suportând şi semiumbra. Pentru a vegeta bine, leuşteanul are nevoie de un sol umed în permanenţă, cel puţin în primul an.

Este o plantă perenă, iar atunci când este cultivată în grădină, trăiește în medie 7-10 ani.

Leușteanul crește pe soluri grele și reci, spre deosebire de rudele sale, care le preferă pe cele nisipoase și calde.

Partea subterană conţine un rizom gros, prelungindu-se cu o rădăcină pivotantă, cu ramificaţii. Rădăcina este de foarte mari dimensiuni, putând atinge lungimi de peste 1 metru.

Tulpina este groasă până la 3-4cm, tubulară, goală la interior. Este înaltă de 2-3 metri şi ramificată în partea superioară.

Frunzele sunt verzi-închise, dinţate, variază după înălţime, cele inferioare ajungând la 50-70cm şi având peţiolul lung, cele superioare din ce în ce mai mici şi mai puţin divizate, cu peţiol din ce în ce mai scurt.

Din anul II, în plină vară, leuşteanul formează flori mici, gălbui, grupate în umbele compacte, din care se vor forma seminţele.

Se înmulţeşte primăvara, prin însămânţare directă sau cu răsad, atât în grădină, cât şi în ghivece. După ce plantulele cresc destul de viguroase, trebuie rărite, ca să aibă spaţiu de dezvoltare. Leuşteanul este rezistent la dăunători, iar recoltarea regulată va preveni îngălbenirea frunzelor.

Leușteanul se poate cultiva și iarna, în casă.

Aroma leuşteanului

Leuşteanul este foarte aromat, cu miros pătrunzător, oarecum asemănător cu ţelina, dar mult mai puternic, cu o uşoară nuanţă de frunze de schinduf. Gustul este caracteristic, plăcut, uşor iute, foarte aromat şi acrişor-amărui.

Aroma lui inconfundabilă conferă o savoare aparte supelor, ciorbelor, tocăniţelor noastre, condimentându-le într-un mod unic atunci când este combinat cu mărar şi pătrunjel în proporţii egale. Este folosit şi la murături, sosuri, în salate ori garnituri.

Recoltarea

Întreaga plantă poate fi utilizată în scop culinar şi vindecător.

Astfel, de la leuştean se folosesc frunzele şi tulpinile, recoltate în mai-iunie, seminţele, adunate în august-septembrie, dar şi rădăcina, scoasă în lunile octombrie-noiembrie.

Frunzele de leuştean se consumă proaspete sau uscate. Uscate, însă, se diminuează mult aroma. Odată culese, frunzele pot rezista timp de 2-3 zile la temperatura camerei şi aproximativ o săptămână în frigider, ambalate într-o pungă de plastic. Mănunchiurile din frunze uscate se păstrează ferite de umezeală şi lumină. O metodă alternativă de păstrare o reprezintă presarea puternică a frunzelor verzi în borcane, peste care se adaugă multă sare. De asemenea, frunzele tocate se pot congela, aceastea păstrându-şi cel mai bine proprietăţile.

Este preferabil ca frunzele de leuștean să fie consumate proaspete sau adăugate în mâncare la sfârșitul preparării ei, astfel încât calitățile nutritive ale plantei să nu se piardă.

Proprietăţi terapeutice

Leușteanul are numeroase proprietăți curative, este un adevărat aliment-medicament.

Leuşteanul este bogat în quercetină, unul dintre cele mai active flavonoide prezente în regnul vegetal, ce are o puternică acţiune antioxidantă, modulatoare a sistemului imunitar, antiinflamatoare și proprietăţi anticancerigene. De asemenea, quercetina îmbunătăţește activitatea multor enzime din trupul nostru.

Frunzele de leuştean conţin uleiuri volatile aromatice, vitaminele A şi C, iar seminţele sunt bogate în zinc, fier, sare. În rădăcină găsim amidon, zaharoză, apă, răşină. Toate părţile plantei conţin gumirezine, taninuri, grăsimi şi săruri minerale.

Cumarina (un compus cu gust amar) prezentă în frunzele de leuştean are efecte benefice în caz de hipertensiune, septicemie, osteoporoză, astm, favorizează reducerea tumorilor şi a inflamațiilor.

Tratează bolile renale

Leuşteanul este indicat în litiaza renală și în infecţiile urinare. Un studiu realizat în Germania arată faptul că sucul proaspăt de leuştean, câte 10 linguriţe la o cană de suc de morcov, cu care se bea combinat, constituie o soluţie excelentă pentru dizolvarea pietrelor la rinichi (uraţi, oxalaţi), cât şi pentru prevenirea formării lor. Atunci când nu avem la îndemână leuştean proaspăt, aceleaşi efecte benefice se obţin şi prin consumarea zilnică a 3-4 căni de macerat, preparat din 2 linguriţe de plantă uscată (frunze şi seminţe) la 250 ml de apă rece, care se lasă 6-8 ore pentru a se extrage principiile active.

Leuşteanul este un excelent diuretic, de aceea, în cazul retenţiei de urină se recomandă consumul lui proaspăt, adăugat în supe calde şi în salatele proaspete de legume. Ajutând trupul să elimine excesul de apă, vor putea fi astfel evitate unele boli cardiace asociate cu retenţia de lichide.

Efectul diuretic, dublat de un efect antispastic, apare când se ingerează cam 20 g/pe zi de plantă, fiind indicat în blocajul renal care apare post-operator, cât şi după administrarea medicamentelor care inhibă diureza şi în unele afecţiuni tumorale. Principiile active prezente în frunzele de leuştean stimulează formarea urinei şi eliminarea ei și ajută la eliminarea masivă a ureei şi a altor produşi reziduali din organism.

Totuşi se recomandă a se utiliza cu precauţii în cazurile severe de inflamaţii, dureri ale rinichilor şi disfuncții renale.

Tratează cistita

Pentru prevenirea şi tratarea cistitei, se consumă mult leuștean proaspăt, adăugat la diferite mâncăruri, sau se bea macerat din frunze de leuştean, câte trei căni pe zi.

Reglează ciclul menstrual

Leușteanul are un efect de reglare a ciclului menstrual, prevenind totodată crampele şi stările de disconfort care apar înaintea sau în timpul menstruației. Pentru aceasta, se recomandă să se bea câte o cană cu macerat de leuştean dimineaţa şi seara, zilnic, timp de trei săptămâni. În cazul apariției unor crampe menstruale puternice, se bea o cană cu macerat de leuştean încălzit.

Proprietăţi antibacteriene

Studiile arată că tratamentul cu leuştean este eficient împotriva infecţiilor bacteriene. În cadrul unui studiu al Universităţii din Birmingham, leuşteanul a demonstrat cel mai puternic efect antibiotic contra unor bacterii precum Salmonella, E. coli şi H. pylori, dintre cele 22 de extracte de plante folosite.

Scade tensiunea

Uleiul obținut din leuștean scade tensiunea și stimulează diureza.

Tratează afecţiunile digestive

Leuşteanul reglează secreţia de sucuri gastrice şi favorizează peristaltismul, eliberarea bilei din colecist, are efecte antiinflamatoare, cu influenţe benefice în cazul colecistitei şi al pancreatitei, alungă inapetenţa. Se recomandă şi contra dispepsiei, indigestiei, gastritei hipo- sau hiper-acide, dischineziei biliare (fiere leneşă). Pentru aceasta se mestecă 1-2 frunze proaspete de leuştean înainte şi după masă.

Maceratul preparat din semințe de leuștean liniștește rapid durerile de stomac.

Rezultate bune s-au obţinut și în tratarea anorexiei psihice, datorită acidului angelic conţinut în frunzele sale, care conferă efecte tonice nervoase şi psihice.

Dacă se consumă o cantitate mai mare de leuștean, 5-10 frunze odată, apare un efect contrar, de diminuare a poftei de mâncare, constituind astfel un adjuvant contra apetitului alimentar în exces.

Una dintre cele mai comune utilizări ale leuşteanului este în ameliorarea gazelor, balonării, a colicilor la copii şi a altor probleme digestive. Se considera că efectul antiinflamator al leuşteanului este cel care contribuie la îmbunătăţirea problemelor de tract intestinal. De exemplu, leuşteanul conţine compusul antiinflamator limonen, despre care un studiu a demonstrat că are efecte antiinflamatorii semnificative la şobolanii cu colită.

Un studiu recent arată că flavonoidele conținute în frunzele acestei plante au efecte antiinflamatoare asupra mucoasei intestinale, în timp ce substanțele sale volatile, cu efect antiseptic, reglează flora tubului digestiv.

Indigestia și dispepsia se tratează cu o cură de zece zile în care se consumă suc de leuștean, câte două lingurițe înaintea meselor principale.

Uleiurile volatile și substanțele amare pe care le conține sunt un excelent stimulent digestiv și măresc în mod armonios pofta de mâncare. Pentru un aport de vitamine, util în special în anorexie, este recomandat sucul de leuștean, obținut prin pasărea a câteva legături de plantă.

Greața și dischinezia biliară trec dacă se mestecă două frunze proaspete de leuștean înainte și după masă.

Constipaţia, chiar şi formele atone, poate fi vindecată cu suc de leuştean, eventual diluat cu suc de morcovi, câte un pahar pe zi, băut de preferință dimineaţa.

Sindromul colonului iritabil

Substanţele active cu efect antispastic şi carminativ fac din leuştean una dintre cele mai eficiente plante medicinale indicate în tratamentul colonului iritabil. Sindromul colonului iritabil, enterocolita şi colita de fermentație se ameliorează prin consumul de leuștean proaspăt, precum și al unei căni cu macerat de frunze de leuștean de două ori pe zi.

În cazul colicilor intestinale şi al spasmelor digestive, se bea o cană de macerat încălzit ușor (2 linguriţe de frunze uscate se lasă la macerat 4-5 ore în 250 de ml de apă, apoi se strecoară).

Tratează afecţiunile respiratorii

Leuşteanul este folosit în mod tradiţional ca expectorant şi pentru ameliorarea tusei şi a durerilor în gât. Planta conţine o substanţă numită eucaliptol, care a dovedit că are efect antiinflamator în astmul bronşic.

Durerile de gât și amigdalita trec cu gargară din macerat încălzit, din frunze uscate sau proaspete de leuștean. Faringitele și laringitele se tratează uşor prin consumul de frunze proaspete de leuștean și gargară, de patru ori pe zi, cu macerat din frunze și semințe. Răceala și gripa se previn tot prin consumul de frunze proaspete, care conțin uleiuri volatile cu o acțiune antiinfecțioasă puternică și polizaharide, cu o acțiune de stimulare a sistemului imunitar. Bronșita și tusea se tratează cu macerat cald, câte două, chiar trei căni pe zi. Acest tratament este un bun adjuvant și în caz de pleurezie sau de pneumonie.

În caz de catar bronşic, expectoraţia este mult facilitată de ingerarea maceratului din frunze de leuştean. Iar sucul proaspăt este un puternic medicament utilizat împotriva bolilor de piept cronicizate, cum ar fi: bronşita, bronşita tabagică, tuse remanentă, astm. Se administrează diluat în puţin suc de rădăcină de morcov și se iau câte 3-4 linguri de suc de frunze, de 4 ori pe zi.

Circulaţie periferică mult îmbunătăţită

Pentru a combate o circulație periferică deficitară, se consumă leuștean proaspăt, câte 10-25 de grame pe zi. Acesta dilată vasele de sânge, ajutând la îmbunătățirea irigării cu sânge a unor zone ale trupului, cum ar fi mâinile, labele picioarelor, urechile.

Sănătatea articulaţiilor

Proprietăţile antiinflamatorii ale leuşteanului sunt utile şi în tratarea afecţiunilor articulare, cum sunt guta, artrita şi inflamaţiile reumatice. Se foloseşte leuşteanul atât intern, dar şi aplicat extern, pe zonele dureroase.

Dureri de cap

Pentru ameliorarea durerilor de cap și chiar a migrenelor puternice, se mestecă îndelung câteva frunze proaspete. Leuşteanul calmează durerea și reduce senzația de vomă în cazul migrenei. Tratamentul este recomandat și în crizele biliare, deoarece normalizează activitatea colecistului.

Inhibă alergiile

Leuşteanul mai conţine un important compus antiinflamator, numit quercetina, care s-a dovedit că ajută în tratamentele pentru alergii. Quercetina inhibă producţia de histamine în corp şi reduce iritaţiile cutanate cauzate de sensibilităţile la mediu, ochii roşii, rinita sau alte potenţiale simptome alergice.

Ne ajută să avem o piele frumoasă şi sănătoasă

Leuşteanul este considerat deopotrivă un elixir al sănătăţii şi al frumuseţii pielii, utilizările sale fiind surprinzătoare în acest domeniu.

În cazul pigmentării pielii (pete), zona afectată se va freca uşor cu frunze proaspete de leuştean zdrobite în prealabil. Acţiunea durează cinci minute şi se face de două ori pe zi, timp de o săptămână. Rezultate excepţionale se obţin şi în tratarea petelor apărute în urma contactului cu diverse substanţe chimice. Iar în cazul celor care apar pe fondul unor tulburări interne, tratamentul extern trebuie dublat cu o cură de detoxifiere, de minimum 2 săptămâni, timp în care se administrează 12 linguriţe de suc de leuştean pe zi.

S-a observat ca leuşteanul poate calma sau reduce edemul cutanat. Astfel, poate fi folosit în tratarea unor afecţiuni ale pielii precum psoriazis, dermatita şi acnee. Se pot aplica frunzele direct pe zona afectată, sub formă de cataplasme. Acestea se folosesc şi în caz de răni greu vindecabile, ulceraţii ale pielii şi furuncule. Cataplasma se aplică pe piele, se acoperă cu un tifon steril și se lasă să acționeze câteva ore, după care se înlocuiește.

Pentru coapse frumoase, este indicat să se consume zilnic o salată din frunze de leuştean tăiate foarte fin şi stropite cu suc de lămâie. Această cură va stimula circulaţia deficitară de la nivelul coapselor, eliminând acele „vinişoare” inestetice.

Pentru tratarea arsurilor de gradele I şi II, tratamentul este similar. Aplicaţia cu leuştean are efecte calmante locale, previne infecţia şi accelerează refacerea ţesuturilor distruse.

Reacţiile alergice la nivelul pielii sunt estompate cu frunze proaspete de leuştean tocate foarte bine şi lăsate să acţioneze cam o oră. Rezultatele se datorează efectelor antihistaminice directe, ce calmează mâncărimile şi diminuează inflamaţia.

Parfurmuri şi creme

Uleiurile eterice de leuștean sunt folosite în industria cosmetică, la prepararea parfumurilor și a cremelor.

Ca şi produs cosmetic, în Evul Mediu leuşteanul era unul din ingredientele parfumurilor, ale apelor de frumuseţe, cât şi un remediu foarte eficient în tratarea părului. Pentru aceasta, sunt recomandate frunzele şi seminţele de leuştean sub formă de macerat sau ulei de leuștean, aplicat direct pe scalp.

Vitamina A şi zincul din compoziţia leuşteanului stimulează creşterea şi întărirea firelor de păr, menţin secreţia uleiului natural al scalpului, iar vitamina C îl păstreză sănătos şi previne căderea lui.

Leuşteanul în bucătărie

Frunzele, rădăcinele şi seminţele de leuştean au multiple întrebuinţări în bucătărie.

În bucătăria europeană, este printre puţinele zarzavaturi şi condimente considerate ca înlocuitori ai sării, din punct de vedere al gustului.

În bucătăria germană leuşteanul se foloseşte pentru condimentarea mâncărurilor de cartofi.

În tradiţia culinară românească şi italiană principala întrebuinţare a frunzelor de leuştean este la prepararea borşurilor, supelor, mai ales cele care conţin cartofi, fasole, mazăre şi linte.

Frunzele sunt folosite frecvent pentru a da aromă preparatelor la care se adaugă ardei iute. De asemenea, sunt utilizate la condimentarea plăcintelor cu legume, a mâncărurilor de legumelor. Frunzele proaspete pot fi adăugate la salate.

Pe lângă proprietăţile culinare pe care le au, frunzele şi florile de leuştean mai sunt folosite şi la ornarea diferitelor mâncăruri şi chiar a torturilor. Acestea mai pot fi folosite pentru aromatizarea biscuiţilor, pâinii şi untului.

Datorită aromei asemănătoare cu a ţelinei, frunzele de leuştean le pot înlocui pe acestea.

Tulpinile şi seminţele de leuştean sunt potrivite pentru asezonarea murăturilor şi oţeturilor, dar şi a sosurilor de roşii. Seminţele de leuştean au întrebuinţări asemănătoare seminţelor de fenicul.

Pentru a nu-şi pierde aroma, frunzele de leuştean ar fi bine să fie consumate cât mai puţin preparate termic. Ele se presară deasupra imediat după ce bucatele sunt luate de pe foc şi lăsate să stea câtva timp acoperite.

Contraindicații

Leuşteanul nu se folosește în perioada sarcinii, deoarece poate provoca naşteri premature, prin declanșarea unor contracţii ale uterului. Se consumă în cantități moderate (maximum 3 g pe zi de frunze proaspete) în timpul alăptării.

Foarte rar s-a observat un efect iritativ al leușteanului, administrat în cantități mari și pe perioade lungi de timp, în infecțiile renale.

De asemenea, este necesară evitarea expunerii la soare în timpul tratamentului cu leuștean, deoarece planta conține furanocumarine, ce pot induce fotosensibilitatea.