Autoevaluarea și perfecționarea proceselor
perceptive ale conștiinței instrumentale
partea 3
Procesul perceptiv poate fi definit și descris ca un ansamblu complex de mecanisme și funcții ale conștiinței instrumentale ce uzează de anumite funcții ale creierului care ne permit să receptăm, să interpretăm și să înțelegem informațiile pe care le primim din mediul înconjurător. Derularea procesului perceptiv implică numeroase componente cognitive și emoționale și este influențat de convingerile și experiențele noastre anterioare.
Procesul perceptiv poate fi asemănat cu faptul de a privi printr-un geam care poate fi curat sau murdar, în funcție de filtrul cognitiv personal, adică în funcție de experiențele și de convingerile personale. Filtrul personal al conștiinței instrumentale este de regulă alcătuit din experiențele trăite, subiective, personale și este bazat pe trecutul personal, pe emoții și pe felurite motivații formulate anterior.
Un aspect important în cadrul procesului perceptiv este sistemul de recompense al conștiinței instrumentale ce se manifestă la nivelul creierului atunci când se eliberează dopamină în condițiile în care primim informații care susțin într-un fel sau altul convingerile noastre existente, conducând la o stare de plăcere sau de satisfacție. Această satisfacție contextuală poate să întărească convingerea respectivă, chiar dacă aceasta nu este neapărat esențială sau fundamentată pe baze raționale sau pe baza unor aspecte princiale veritabile.
Pentru a dispune de un proces perceptiv caracterizate de acuratețe, corectitudine și obiectivitate este necesar să depășim filtrul perceptiv personal și să știm cum să fim deschiși la noi experiențe benefice și la noi puncte de vedere constructive.
În acest sens, exercițiile de introspecție, de autocunoaștere și de obiectivare de sine pot contribui considerabil la crearea unui spațiu liber în sfera conștiinței personale care să permită un demers autoevaluator just și să favorizeze realizarea unei percepții caracerizate de acuratețe și de corectitudine.
Anumite convingeri sau prejudecăți preexistente pot influența procesul perceptiv curent mai ales prin îngustarea perspectivei și prin limitarea disponibilității perceptive față de anumite posibilități care s-ar putea afla în divergență cu natura conținutului pre-existent din conștiința personală. În terminologia științifică modernă, acestea se numesc biasuri cognitive.
Termenul de ”bias cognitiv” a fost introdus în a doua jumătate a secolului trecut pentru a descrie tendințele cognitive care pot distorsiona modul în care oamenii procesează de regulă informațiile, percep situațiile de viață și iau în consecință anumite decizii.
Cercetările moderne au arătat faptul că în realitate nu există fiintă umană care să nu fie influențată, într-o măsură mai mică sau mai mare, de existența unor astfel de ”bias-uri cognitive” care există în conștiința sa.
După ce au definit acest concept și după ce l-au studiat sistematic în diferite situații și în diferite cazuri, cercetătorii au constatat faptul că întregul proces de gândire umană se bazează pe existența acestor tendințe cognitive.
Aceste tendințe influențează alegerile și implicit deciziile pe care oamenii le iau în diferite contexte existențiale. De exemplu, în cazul unei probe de Concurs de Ayurveda în care intenționăm să percepem predominanța unei anumite energii subtile vitale, așa cum ar fi energia subtilă a unei forțe vitale (dosha) în ființa noastră sau predominanța unei anumite energii specifice unui gust (rasa) dintre cele șase posibile din Ayurveda, percepția noastră poate fi influențată sau poate întâmpina dificultăți cauzate de prezența acestor restricționări, numite în prezent ”bias-uri cognitive” sau, după cum se menționează în tradiția ayurvedică, aspecte constitutive ale punctului de vedere personal (naya) ce ne este disponibil.
Majoritatea ființelor umane manifestă o oarecare reținere atunci când li se cere să participe la un test, la o verificare de cunoștințe, la o evaluare sau atunci când devine necesar să răspundă la un chestionar. Este necesar să recunoaștem faptul că nu toate ființele umane sunt mereu deschise să se autotesteze în orice moment, în orice mod și în orice direcție, mai ales în domeniul cunoașterii. Cu toate acestea, analizând cu atenție situațiile de viață pe care le trăim, vom observa faptul că acestea implică în mod constant evaluări și validări. De fiecare dată când ne pregătim să luăm o decizie, în realitate efectuăm o formă de evaluare în propriul nostru univers interior și în propriul spațiu cognitiv.
Bias-ul cognitiv reprezintă tendința de a interpreta în mod personal informațiile provenite din afara conștiinței noastre instrumentale într-un mod preponderent subiectiv, mod care este influențat de propria noastră experiență de viață, de propriile cunoștințe, de emoții și de credințe. Acesta poate duce la o percepție modificată sau chiar distorsionată a realității obiective și poate adeseori afecta modul personal în care luăm decizii sau în care evaluăm anumite situații.
Bias-urile cognitive sunt aspecte de natură condiționantă în procesele de cunoaștere curente și funcționează adeseori ca factori de alterare perceptivă. Modificând sau alterând percepția, ”bias-urile cognitive” pot conduce la manifestarea unor decizii neconforme cu realitatea obiectivă, pot influența adoptarea unor decizii eronate sau pot înclina conștiința să adopte anumite judecăți ce ar putea fi eronate.
Privind din punct de vedere practic este important să urmărim să devenim conștienți de existența acestor ”bias-uri cognitive” pentru a înțelege cum anume poate fi influențată activitatea noastră peceptivă de anumiți factori interni ai propriei conștiințe. În continuare este necesar să urmărim să recunoaștem cât mai bine și să depășim incidența alterantă a unor astfel de ”bias-uri cognitive” prin folosirea unei gândiri discriminative educate și a unei perspective analitice asupra conștiinței.
Andrei Gamulea, lector ayurveda AMN-Romania