Efectele conditiilor climatice

Diminuarea efectelor nefaste ale condițiilor climatice extreme cu ajutorul meteosensibilității și meteoterapiei

 

Andrei Gămulea, AMN-România

Ființa umană este o alcătuire complexă, ce prezintă o legătură indestructibilă cu mediul natural înconjurător. Semnalarea modificărilor calitative ale acestui raport se realizează prin intermediul meteosensibilității. Modul de acțiune reglator care poate să derive ca urmare a folosirii înțelepte a meteosensibilității poate limita impactul potențial perturbator al condițiilor de mediu asupra sănătății și totodată poate valorifica în sens constructiv anumite condiții favorizante echilibrului calitativ. O astfel de valorificare adaptativă și echilibrantă a  meteosensibilității este realizată în Ayurveda prin meteoterapie (vatavaranya-kriya).

Meteosensibilitatea poate genera semnale intense și acute mai ales în cazul ființelor umane care se confruntă cu o stare de sănătate precară și care au un stil de viață dezordonat.

În cazul ființelor umane care au un stil de viaţă echilibrat și armonios, meteosensibilitatea oferă indiciile necesare adaptării imediate la eventualele influenţe nefavorabile ale vremii.

Meteoterapia oferă ființei umane câteva repere practice prin care poate pune în valoare în sens constructiv potențialul semnalizator al meteosensibilității. Somnul odihnitor și regulat, consumul frecvent de fructe proaspete și asigurarea unei cantități adecvate de apă și de lichide organismului reprezintă cele mai simple măsuri de menținere a funcționării optime a meteosensibilității. Mişcarea realizată în aer liber împreună cu practica sistematică a posturilor trupești (asana) și a meditaţiei (dhyana), din cadrul sistemului milenar Yoga, facilitează stăpânirea și valorificarea meteosensibilității.

Meteoterapia învață ființa că ajutorul naturii este nepreţuit. Prin meteoterapie ființa umană poate beneficia de o adaptare fizică, psihică şi imunitară mult mai bună în raport cu condiţiile de mediu cu care aceasta se confruntă.

Meteoterapia îmbunătățește mecanismele naturale de apărare și învață ființa umană cum anume să se adapteze schimbărilor de vreme.

La baza meteoterapiei se află ideea esențială conform căreia fiecare ființă umană este potrivită pentru a trăi într-un anumit climat.

Unele ființe umane sunt adaptate să trăiască într-un climat mai rece, în timp ce altele sunt mult mai bine adaptate locurilor mai calde.

Meteoterapia afirmă faptul că în realitate tipologiile constituționale (dosha-prakriti), care sunt cunoscute în Ayurveda, evidențiază niște modele adaptative față de factorii climatici. În contextul științei specializate a meteoterapiei, tipologiile constituționale pot fi considerate ”tipuri climatice” diferite, care diferențiază reactivitatea ființelor umane la factorii naturali din mediu.

Preponderența factorilor vitali fundamentali (dosha) în ființă determină manifestarea cu precădere a unor caracteristici psiho-somatice, a unor obiceiuri alimentare, dar mai ales a unui ansamblu de reactivități biologice și psihice față de factorii climatici din mediul natural extern.

Climatul ideal de care fiecare ființă umană are nevoie este tocmai acela care poate asigura menținerea echilibrului calitativ al mediului său intern prin raportare la influențele pe care le generează mediul extern natural.

Meteoroterapia afirmă faptul că fiecare ființă umană poate obține o bunăstare maximă și se poate regenera în mod constant ori periodic atunci când poate rămâne cât mai mult timp posibil în mediul climatic care este cel mai potrivit tipului său constituțional (dosha-prakriti).

O modalitate practică particulară de valorificare a acestui principiu general constă în recomandarea de a respira cât mai des aerul caracteristic al acelui mediu care este cât mai profund echilibrant din punct de vedere calitativ cu specificul constituțional al ființei respective.

Meteoterapia afirmă faptul că nu doar temperatura externă sau orele de lumină influențează starea vitală a ființei umane, ci și diferitele niveluri de ionizare ale aerului, precum și compoziția chimică a aerului corespunzătoare diferitelor situații climatice. Meteosensibilitatea ne face să ne simțim foarte bine atunci când ne aflăm într-un loc din natură cu care ne simțim foarte compatibili. În astfel de situații favorizante de integrare climatică unii oameni afirmă în mod profund semnificativ faptul că „respiră bine”.

Acesta este unul dintre motivele pentru care practica meteoterapiei a fost denumită în mod sugestiv ca fiind ”o dietă a aerului sănătos”.

Profesorul american Ergon McPhalsey a intuit o parte semnificativă dintre binefacerile meteoterapiei și a elaborat o strategie de așa-zisă ”hrănire sănătoasă cu ajutorul aerului”.

Meteoterapia poate oferi omului modern o perspectivă nouă asupra raporturilor sănătoase pe care le poate avea cu mediul natural.