Recomandari


Parteneri


Inscrieri curs Ayurveda


Articole noi

Asociaţia naţională pentru promovarea medicinelor neconvenţionale din România
Acasa

AMN ROMÂNIA



UN ULUITOR PUNCT-FOCAR AL EXISTENŢEI
ŞI PREZENŢEI LUI DUMNEZEU


Minunile nu sunt nici „întreruperi“ ale legilor naturale, nu sunt nici fenomene străine acestor Legi dumnezeiești. Ele sunt însă Legi divine care, rămânând încă neînțelese (doar pentru cei care deocamdată nu sunt capabili să le pătrundă), rămân doar în aparenţă miraculoase.
                                                             G. I. Gurdjieff

Cercetătorii neurologi de la Universitatea din San Diego, California, au anunţat în anul 1997, cu mult curaj, că au descoperit o zonă în creierul uman „care a fost concepută special pentru a auzi vocea dumnezeiască a Cerului“. Prin cercetări ce au fost anume întreprinse pentru a testa această zonă, medicii au stabilit că unele părţi ale creierului, mai exact lobul temporal drept, sunt conexe cu acea Realitate dumnezeiască ce este numită „Fiinţa Supremă“ şi cu experienţele mistice… De aceea, ei au botezat această zonă „punctul-focar al lui Dumnezeu“, precizând că ea seamănă cu un adevărat releu anatomic specializat pentru trăirile religioase şi mistice.

Oamenii de ştiinţă au fost foarte încântaţi de această descoperire, iar unul dintre ei, neurologul Craig Kinsley de la Universitatea din Richmond, Virginia, a făcut chiar o remarcă plină de bun-simţ: „Savanții materialiști își pun problema dacă nu cumva creierul nostru este cel care L-a creat pe Dumnezeu, deși este mai degrabă evident că Dumnezeu a creat creierul. Fără îndoială, această descoperire finală îi va zgudui cu adevărat pe oameni.“

Putem înțelege perfect ceea ce Craig Kinsley a vrut să spună. În trei dintre lucrările scrise de dr. Melvin Morse, care tratează subiectul experienţelor la graniţa dintre viaţă şi moarte (EGVM), acesta a identificat deja lobul temporal ca fiind  sediul acestui punct-focar de contact dintre om şi Dumnezeu. Aici se pare că sălăşluieşte, în fiecare dintre noi, într-o zonă cu potenţial nelimitat, dar și neexplorat încă, ceea ce a fost numit „Punctul-focar al lui Dumnezeu“ sau „Focarul divin“. El permite atât vindecarea trupului, cât şi trezirea capacităţilor telepatice, trăirea viziunilor mistice şi a experienţelor spirituale extraordinare. Este limpede că lobul temporal drept ne permite să interacționăm în mod direct cu Macrocosmosul sau, altfel spus, cu Universul. 

Deşi evenimentele trăite în cursul unei experienţe la graniţa dintre viaţă şi moarte (EGVM) sunt considerate astăzi de mulți savanți materialiști ca fiind ultimele noastre comunicări şi manifestări conștiente de viaţă, se pare că adevărul este cu totul altul. EGVM este o experienţă spirituală care se declanşează în momentul așa-zisei morți. Studiind însă aceste experienţe, cercetătorii au înțeles că fiecare fiinţă umană posedă această putere de a interacționa cu Universul, pe care o pot utiliza în orice moment al vieţii. Pentru aceasta, este suficient să învăţăm să ne activăm din plin lobul temporal drept, zona unde Dumnezeu „sălășluiește“ în fiinţa umană. 

Ca medic pediatru, dr. Melvin Morse a observat ceea ce se petrece atunci când această zonă a fost activată la copiii care au trecut „de cealaltă parte“ (în Lumea de Dincolo). El a remarcat, de asemenea, că ecourile acestor experienţe se fac resimţite apoi toată viaţa. Aceşti copii au devenit mai echilibrați, nu numai la nivel fizic şi mental, ci chiar şi la nivel spiritual! Ei au ajuns să consume o hrană mai sănătoasă, au obţinut rezultate școlare mai bune şi au devenit mai maturi decât colegii lor. Totodată, ei sunt conştienţi de legătura lor cu Universul și cu Dumnezeu, în timp ce marea majoritate a colegilor lor ignoră până şi existenţa Acestuia. Ei au sentimentul cert că au o menire de îndeplinit pe Pământ. Nu se tem deloc de moarte și, mai mult chiar, îşi urmează în permanenţă intuiţia şi ştiu că pot regăsi acea Prezenţă divină (ce a fost întâlnită în EGVM), fără să fie obligați să moară din nou. „Odată ce am văzut lumina din Lumea de Dincolo, dacă apoi aspirăm intens, o putem revedea“, i-a mărturisit lui Morse unul dintre tinerii săi pacienţi, și apoi a adăugat: „Ea este mereu acolo pentru noi.“

UNDE SE GĂSEȘTE PUNCTUL FOCAR AL EXISTENȚEI ȘI PREZENȚEI LUI DUMNEZEU?

Nu are rost să căutăm acest punct-focar într-o carte obișnuită de anatomie. Ştiinţa medicală contemporană nu-l recunoaşte ca fiind al lui Dumnezeu, ca de altfel nicio altă parte a trupului nostru. Cărţile clasice de neurologie descriu lobul temporal drept ca fiind pur şi simplu un „decodor“ al amintirilor şi emoţiilor noastre. Lobul temporal drept funcţionează însă mai mult ca o zonă „supranaturală“, ascunzând capacităţi de autovindecare, înzestrări telepatice şi, mai ales, posibilități de comunicare cu Dumnezeirea. Dar cum aceste capacităţi sunt așa-zis „paranormale“, ele sunt, bineînţeles, foarte controversate în lumea noastră.

DAR OARE CUM ESTE POSIBIL ACEASTA?

Cum putem noi să ignorăm, de mii de ani, o problemă de o asemenea însemnătate, ca aceea de a comunica cu Dumnezeu? Cel mai simplu răspuns ar fi următorul: suntem în epoca întunecată a decăderii spirituale (Kali Yuga) şi este necesar să mai evoluăm încă pentru a ieşi din impas. Dacă ne vom complace în ignoranță, ne va mai trebui încă mult timp până când medicina occidentală va recunoaşte o anumită zonă a creierului ca fiind interfața noastră cu Universul, în pofida cercetărilor riguroase ce au fost deja realizate de către unele instituții ştiinţifice dintre cele mai respectate.

Cu toate că medicii se folosesc zilnic în practica lor de intuiţie, cei mai mulți dintre ei consideră încă această legătură „trup-spirit“ mai mult un concept teoretic, decât o realitate concretă.

(Text adaptat după lucrarea Uluitoarea conexiune divină de dr. Melvin Morse)

Preluat din Caietul Taberei Yoghine de vacanta Costinesti 2016