Asociaţia naţională pentru promovarea medicinelor neconvenţionale din România
AMN Romania
AMN Romania

AMN ROMÂNIA



Recomandari


Parteneri


Inscrieri curs Ayurveda


Anunturi

AMN Romania

Articole noi

Vindecare Spirituala


Asociaţia naţională pentru promovarea medicinelor neconvenţionale din România
AMN Romania
AMN Romania

AMN ROMÂNIA



BENEFICIILE NEBĂNUITE ŞI TOTODATĂ MIRACULOASE
ALE APEI DE MARE


Marea spală toate relele omului. (Platon)

Soarele și oceanul înving majoritatea maladiilor și în special pe acelea specifice femeilor. (Herodot)

Cura pentru orice este apa sărată: sudoarea, lacrimile mării. (Isak Dinensen)

A venit momentul să facem o revoluţie în favoarea vieţii şi a plenitudinii. (Aldous Huxley)

Uneori oamenii se împiedică de adevăr, dar numai cei proşti se ridică imediat şi merg indiferenţi mai departe. (profesor yoga Gregorian Bivolaru)                          

Viața noastră devine o viață divină atunci când suntem conștienți de faptul că Dumnezeu ne îmbrățișează permanent și se află totodată fără încetare în universul nostru lăuntric. Această dublă îmbrățișare a lui Dumnezeu, ce are loc atât din „exteriorul“ ființei noastre, cât și din „interiorul“ ei, poate fi percepută chiar și la nivelul trupului atunci când privim dintr-o altă perspectivă, cea a inimii, modul în care Dumnezeu se manifestă prin elementele Naturii. Apa de mare este una dintre aceste minunate și totodată aducătoare de binecuvântare divină elemente ale Naturii.


Atunci când îi permitem să ne „îmbrățișeze“ și să ne „sărute“ trupul în timp ce ne îmbăiem, ea ne oferă cu generozitate felurite beneficii pentru sănătate. Aceste beneficii se înmulțesc într-un mod misterios dacă noi o savurăm, permițându-i astfel să ne „îmbrățișeze“ și să ne „sărute“ și din interiorul trupului nostru, această intimă fuziune ajungând să se manifeste chiar la nivelul cel mai profund al organismului, la nivel celular.


Binefacerile oferite de acest veritabil elixir sunt multiple și probabil în viitor vom descoperi noi avantaje ale utilizării lui. Folosirea în scop terapeutic a apei de mare, atât pe cale internă, cât și pe cale externă, rămâne, evident, la latitudinea noastră, iar beneficiile acestei practici vor fi notabile atât timp cât respectăm legile nescrise ale bunului-simț. Dacă vom adecva această terapie necesităților noastre, ea se va dovedi benefică atât trupului, cât și psihicului și minții noastre, permițând sufletului nostru să se înalțe liber și nestingherit către esența sa, Sinele Nemuritor Atman, scânteia din Dumnezeu Tatăl ce se află (de cele mai multe ori ascunsă) în inima spirituală a fiecăruia dintre noi.


Datorită valorii inexprimabile a acestor revelații pe cât de simple (dar nu simpliste), pe atât de excepționale, vom reaminti acum un citat dintr-un străvechi tratat yoghin, Tantra Sara, în care se afirmă:

„Mai presus de cei care nu ştiu sunt cei care află sau citesc;

Mai presus de cei care află sau citesc sunt cei care memorează;

Mai presus de cei care memorează sunt cei care înţeleg;

Mai presus de cei care înţeleg sunt cei care aplică;

Mai presus de cei care aplică sunt cei care obţin rezultate;

Mai presus de cei care obţin rezultate sunt cei care, atingând succesul, dobândesc puteri paranormale;

Iar mai presus de cei care dobândesc puteri paranormale se află cei care ating Absolutul, dobândind Înţelepciunea prin care totul devine cu putinţă.“


COMPOZIȚIA APEI DE MARE

Apa de mare poate fi considerată, datorită compoziției sale bogate în minerale, o veritabilă „supă terapeutică“. Ea conține:

Clorură de sodiu: 55,03%;

Sodiu: 30,59%;

Sulfat de magneziu: 7,68%;

Magneziu: 3,68%;

Calciu: 1,18%;

Potasiu: 1,11%;

Bicarbonat de sodiu: 0,41%;

Bromuri: 0,19%;

Borați: 0,08%;

Stronțiu: 0,04%;

Alte elemente: 0,01%.


Printre acestea din urmă 0,01% elemente, se numără, în cantități mici, oxigenul, hidrogenul, azotul, argonul și unele metale cum ar fi fierul, zincul, argintul, plumbul, nichelul, cromul, bariul, manganul, arseniul, aurul, argintul, uraniul, radiul etc.


Salinitatea apei de mare variază în funcție de mai mulți factori naturali, cum ar fi, spre exemplu, vântul și temperatura ridicată ce produc fenomenul de evaporare, ploile ce au un aport de apă dulce, topirea ghețarilor și revărsarea apelor dulci continentale sau a izvoarelor de apă dulce de pe fundul bazinelor mărilor și oceanelor și, de asemenea, circulația apei marine.


Salinitatea apei de mare are valorile cele mai mari în regiunile tropicale datorită temperaturilor ridicate, a vânturilor ce determină evaporarea și a lipsei precipitațiilor. În zona ecuatorială, efectul temperaturilor ridicate asupra salinității este contrabalansat de abundența precipitațiilor. Spre cercul polar, salinitatea scade și mai mult datorită topirii ghețarilor. În emisfera sudică, la aceeași latitudine, salinitatea are valori mai mari decât în emisfera nordică datorită repartizării neuniforme a apei și a uscatului.


Compoziția apei de mare diferă în funcție de mai mulți factori și va fi necesar să ținem cont de aceste aspecte atunci când vom dori să o administrăm pe cale internă sau externă.


Apa de mare și elementele care o însoțesc – nămolul, algele marine, nisipul, aerul marin și sarea de mare – sunt daruri prețioase menite să ne ajute în diverse moduri atunci când sunt utilizate în scop terapeutic. În Natură, ele acționează sinergic, potențându-se reciproc.


Oligoelementele sunt minerale care reprezintă mai puțin de 0,1% din masa organismului uman, având un rol extrem de important în funcționarea lui.


Apa de mare este bogată în oligoelemente, iar administrarea acesteia în diferite moduri are efecte benefice asupra organismul nostru. Astfel:

– sodiul are un rol important în bunăstarea oaselor, a sistemului nervos și muscular, este un constituent de bază al plasmei sangvine, influențează tensiunea, are rol anticoagulant, ajută (împreună cu potasiul) la menținerea la valori normale a pH-ului sangvin, ajutând astfel la menținerea echilibrului acido-bazic în organism, la metabolizarea substanțelor nutritive, la protecția mucoasei gastrice etc.;

– magneziul ajută la reglarea și întărirea sistemului imunitar, contribuie la scăderea riscului de cancer, ajută la purificarea organismului prin detoxificare, participă (împreună cu calciul) la bunăstarea sistemului osos, contribuie la buna funcționare a inimii, participă la numeroase procese metabolice și de absorbție a substanțelor nutritive în organism, ajută la buna funcționare a sistemului nervos, combate hipertensiunea arterială, produce scăderea  colesterolului nefast, contribuie la reglarea secreției anumitor hormoni etc.;

– potasiul are un rol foarte important în menținerea sănătății inimii, a creierului, a rinichilor și a sistemului muscular, contribuie la reglarea tensiunii arteriale și a metabolismului, ajută la hidratarea organismului, previne accidentele vasculare cerebrale, afecțiunile renale, apariția stărilor de stres și anxietate, contribuie la îmbunătățirea memoriei, a capacității de învățare etc.

– calciul este un element de bază al sistemului osos, contribuie la buna funcționare a sistemului nervos și a celui muscular, asigură buna funcționare a inimii și a sistemului imunitar, favorizează procesele metabolice și de absorbție, contribuie la buna funcționare a sistemului endocrin, ajutând la sinteza, secreția și reglarea anumitor hormoni, reduce tensiunea arterială, diminuează simptomele sindromului premenstrual, reduce riscul apariției accidentelor cardiovasculare, ajută la prevenirea cancerului, acționează ca activator al enzimelor (peste 300 de enzime sunt implicate în diferite procese metabolice), are rol antialergic și analgezic etc.

CÂTEVA DINTRE MODURILE DE UTILIZARE A APEI DE MARE

De-a lungul timpului, oamenii au descoperit mai multe moduri de utilizare atât internă, cât și externă ale apei de mare. Dintre întrebuințările externe, enumerăm:

Pe cale internă, ea poate fi:


TALASOTERAPIA

Cel care a folosit (probabil) pentru prima dată cuvântul „talasoterapie“ a fost medicul antic Hipocrate (thalassa înseamnă „mare“ în limba greacă veche).


În Antichitate, egiptenii, grecii și romanii cunoșteau proprietățile curative ale băilor marine și ale utilizării nămolului de mare în vindecarea rănilor, arsurilor și a leziunilor.


În secolul al XVI-lea, chirurgul și anatomistul francez Ambroise Paré a evidențiat acțiunile terapeutice ale apei de mare, pe care a prescris-o pacienților săi pentru proprietățile sale astringente și încălzitoare.


În anul 1753, dr. Richard Russell a scris tratatul Utilizarea apei de mare, acesta fiind primul tratat modern despre beneficiile curative ale apei de mare. El afirmă: „Apa de mare trebuie să fie băută, folosită pentru îmbăiere și consumată sub forma tuturor produselor marine în care sunt concentrate virtuțile acesteia.“


În secolul al XIX-lea, talasoterapia începe să fie cunoscută în Franța. În anul 1865, dr. Bonnardière a (re)inventat termenul „talasoterapie“ din cuvintele grecești thalassa – mare și therapeia – îngrijire. Practicile talasoterapiei cuprind atât utilizarea apei, a algelor marine, a nisipului, a nămolului, a sării de mare, cât și a climei marine.


Începând cu anul 1913, în Franța, terapeuții încep să combine efectele terapeutice ale talasoterapiei cu cele de relaxare. Astfel ia naștere prima asociație Bains de Mer, în care se oferă programe combinate de divertisment și sănătate.


În anul 1950, dr. Bagot extinde aplicațiile talasoterapiei prin asocierea acesteia cu tehnica de masaj rulare-palpare, destinată diminuării mai eficiente a celulitei.


Luison Bobet, fostul ciclist francez, convins de virtuțile terapeutice ale apei de mare în reparațiile post-traumatice, a deschis în anul 1964 primul institut modern de talasoterapie, oferind o nouă perspectivă practicii talasoterapiei ca metodă de tratament și relaxare.


Talasoterapia poate fi practicată în natură și, în acest caz, este indicat ca temperatura apei să fie mai mare de 25°C, sau în incinta centrelor specializate, dacă temperatura aerului ambiant este prea mică. Atunci când este practicată pe malul mării, este indicat ca mai întâi să ne expunem trupul la Soare, dar nu mai mult de 10 minute, pentru ca temperatura acestuia să nu difere prea mult de cea a apei mării. Este necesar ca intrarea în apă să se facă gradat, evitându-se șocul termic, iar ieșirea din apă să survină înainte de instalarea senzației de frig, tremur sau de învinețire a buzelor și a pielii.


Profesorul biolog francez René Quinton a afirmat la începutul secolului trecut că toate substanțele din Tabelul periodic al elementelor se regăsesc în apa de mare. Până acum s-au identificat 92 dintre acestea. În apa de mare există peste 70 de minerale, vitamine și aminoacizi care se regăsesc şi în trupul uman.


În imaginile de mai jos sunt prezentate 78 dintre cele 92 de elemente din Tabelul periodic, care se regăsesc în apa mării (tabelul de sus), precum și o comparație între compoziția plantelor din trecut și a celor din prezent, evidențiindu-se faptul că, deși plantele se aseamănă la înfățișare, ele nu mai au aceleași componente minerale și deci nici aceleași proprietăți.


Concentrația sărurilor minerale și a oligoelementelor din apa de mare este similară concentrației sărurilor și a oligoelementelor din fluidele trupești. Similitudinile dintre apa mării și plasma sangvină duc la o recunoaștere naturală a apei de mare de către piele și, prin urmare, celulele sale se îmbibă cu ea și o asimilează complet. Acest proces se numește osmoză.


Aceste similitudini se observă în graficul alăturat, în care barele verticale reprezintă valorile foarte apropiate ale unor componente ce se regăsesc atât în apa de mare, cât și în plasma sangvină.


Pe lângă rolul de alimentare și reîmprospătare a trupului nostru, mineralele și oligoelementele se comportă totodată ca stimulatori și reactivează celulele pielii, asigurând o circulație cutanată mai bună.


Apa de mare oferă o mai bună hidratare, oxigenare și eliminare a impurităților prin înlesnirea schimburilor celulare.


Alături de conținutul de calciu, magneziu, potasiu, zinc, titan, iod, clorură de sodiu, fier, bariu, mangan, chiar și aur și argint în cantități mici, în apa de mare se regăsesc și microorganisme vii care contribuie la amplificarea proprietăților sale antibiotice, antibacteriene și antimicrobiene. Astfel, apa de mare ajută la întărirea sistemului imunitar, acest efect fiind amplificat și prin inhalarea aerosolilor marini ce conțin ioni negativi.


Având o compoziție similară cu plasma din trupul uman, apa de mare este ușor absorbită de către organism, mai ales atunci când temperatura sa este mai ridicată decât cea a trupului, aspect ce favorizează deschiderea porilor pielii, prin care se realizează o mai bună hidratare și reechilibrare a nivelului mineralelor esențiale, care poate scădea din cauza stresului, a dietei nepotrivite sau a poluării mediului înconjurător. S-a constatat că la o baie suficient de lungă, trupul poate absorbi în jur de 1,5 litri de apă.


Prin expunerea trupului la masajul exercitat de valurile care se sparg atunci când înotăm, când ne jucăm, mergem, alergăm sau realizăm exerciții fizice ușoare în mare, amorsăm de fapt un proces amplu și profund de rehidratare, hrănire, purificare, detoxificare, revigorare, regenerare și reîncărcare pe multe dintre nivelurile universului nostru lăuntric. Este, de asemenea, o metodă perfect naturală și plăcută de eliminare a stresului, a celulitei și a kilogramelor în plus (dacă există), conferind trupului nostru suplețe și armonie.


Masajul blând sau viguros realizat de apa de mare natural energizată și, de asemenea, mișcarea noastră în apa de mare sunt revigorante, remodelează trupul, activează și intensifică circulația sangvină și o îmbunătățesc pe termen lung, echilibrează sistemul nervos, relaxează sau tonifică țesutul muscular.


Talasoterapia este benefică tinerelor mame și le ajută să elimine oboseala, carențele de vitamine, problemele musculare și circulatorii, precum și excesul ponderal (dacă există), contribuind la reenergizarea, regenerarea și tonificarea mușchilor și a pielii și la readucerea pe cale naturală a trupului la forma sa cea mai bună.


Copiii, la rândul lor, beneficiază din plin de acțiunile antiinflamatoare și antimicrobiene ale apei de mare și ale aerosolilor marini, ce contribuie la creșterea imunității organismului prin eliberarea căilor respiratorii, fluidificarea mucusului și favorizarea eliminării secrețiilor. Afecțiunile respiratorii, cum ar fi: rinitele, sinuzitele, faringitele, laringitele, afecțiunile pulmonare cronice (de exemplu, astmul), pot fi prevenite și tratate cu ajutorul aerosolilor, prin inspirarea lor în timpul plimbărilor pe plajă imediat după răsăritul și apusul Soarelui, într-un mod ușor și plăcut atât pentru cei mici, cât și pentru cei mari.


Mai mult decât atât, helioterapia și apa de mare ajută copiii să crească în înălțime și să se dezvolte armonios din punct de vedere trupesc, eliminând tendințele de amplificare a rahitismului.


Medicul britanic Richard Russel recomanda încă din secolul al XVIII-lea atât băile în mare, cât și ingerarea apei de mare pentru reechilibrarea fizică și psihică. El spunea: „Apa de mare este un fel de scut de apărare împotriva putrefacțiilor trupului [...] și ne purifică de toți demonii.


Dacă se realizează băi de minimum 15 minute în apă de mare ce a fost încălzită în prealabil la o temperatură de 37°C-40°C, porii pielii se deschid, iar absorbția ionilor negativi prezenți în această prețioasă „soluție“ este mult facilitată. Acești compuși ajung repede în circulația sangvină și apoi în celulele trupului, regenerându-le.  


Sarea din apa mării acționează benefic asupra pielii în multiple moduri: o regenerează, o tonifică, o purifică eliminând toxinele, vindecă rănile, iritațiile, anumite eczeme, acneea, dermatitele, psoriazisul, reduce inflamațiile, hidratează pielea în profunzime, conferindu-i astfel și elasticitate.


Algele din apa mării, prin conținutul lor bogat în numeroase substanțe benefice organismului, cum ar fi: azot, potasiu, calciu, magneziu, fier, fosfor, sulf, iod, cobalt, ajută la eliminarea toxinelor, la remineralizarea organismului, la regenerare, la ameliorarea sau chiar la vindecarea anumitor boli și carențe, cum ar fi anumite tipuri de anemii atunci când sunt ingerate sau utilizate pe cale externă sub formă de împachetări. De asemenea, algele au un efect antibiotic natural datorită conținutului lor ridicat de iod. Pot fi utilizate extern și pentru eliminarea celulitei.

Nămolul din apa mării este și el un adevărat panaceu prin conținutul lui bogat în calciu, magneziu, fier, clor și brom. El are efecte detoxifiante, regenerante, antiinflamatoare, fiind utilizat în cazuri de reumatism, afecțiuni dermatologice și circulatorii. Are și o acțiune relaxantă asupra trupului și a psihicului ființei umane, stimulând în același timp circulația sangvină.


Aerosolii marini îmbunătățesc capacitatea respiratorie atât prin puritatea, cât și prin conținutul lor bogat în elementele specifice apei de mare.


Nisipul este utilizat – sub formă de „băi“ de nisip cald – în Franța și Italia pentru a combate retenția de apă din organism, pentru diminuarea durerilor reumatice, eliminarea toxinelor și creșterea rezistenței la infecții.


APA DE MARE – UN ALIAT DE NĂDEJDE ÎN ECHILIBRAREA PSIHICĂ SI MENTALĂ

De ce iubim marea? Pentru că ea are puterea de a ne face să ne gândim în mod spontan la aspecte plăcute. (Robert Henri)

Trebuie amintit că marea este un nemaipomenit element stimulator al prieteniei. Doi oameni care se cunosc deja de douăzeci de ani pot descoperi că douăzeci de zile petrecute împreună la mare îi apropie ca nimic altceva. (Gilbert Parker)


Prin conținutul său bogat în elemente indispensabile organismului uman, apa de mare reechilibrează sistemul nervos și endocrin și, prin aceasta, armonizează sfera emoțională a ființei, reducând stresul, anxietatea, nervozitatea, insomnia, apatia și depresia.


Mai mult decât atât, dacă sunt îndeplinite anumite condiții, marea favorizează introspecția și meditația. Frumusețea peisajelor marine este un stimulent infailibil pentru aprofundarea stărilor de liniște și pace lăuntrică. Acest cadru are darul de a crea o stare de interiorizare și de apropiere de Natură, ca manifestare a Măreției, Frumuseții, Perfecțiunii, Armoniei, Creativității și Iubirii Dumnezeiești. Prin aceste manifestări divine, el facilitează apropierea de Dumnezeu Tatăl și contopirea extatică în Inima Sa divină.


Atunci când vremea este favorabilă, la mare totul ne învăluie protector, alinător, iubitor și tandru: apa, soarele, nisipul, algele, nămolul, micile vietăți, dar și unele dintre marile vietăți marine, cum ar fi de exemplu delfinii, despre care cercetătorii afirmă că, în unele privințe, sunt chiar mai inteligenți decât multe ființe umane. Deloc întâmplător, delfinii au salvat viața unor oameni aflați în pericol de moarte și sunt folosiți pentru vindecarea de anumite dezechilibre sau chiar traume (în cadrul unei forme de terapie speciale).


ASEMĂNAREA CU UNELE FLUIDE DIN MEDIUL INTERN AL ORGANISMULUI UMAN
ÎI CONFERĂ APEI DE MARE PROPRIETĂȚI CURATIVE CU TOTUL EXCEPȚIONALE


În secolul al XX-lea, profesorul René Quinton a realizat cercetări ample ale apei de mare și ale efectelor sale benefice asupra trupului uman. Rezultatele obținute au fost excepționale. El a publicat în anul 1904 o carte intitulată L’eau de Mer – milieu organique (Apa de mare – mediu organic).


În urma acestor studii, profesorul Quinton a descoperit că apa de mare și fluidele trupești, inclusiv plasma sangvină și lichidul interstițial (cel care se află în spațiile dintre celulele trupului uman) sunt similare.


Spre deosebire de mineralele terestre, fiecare mineral sau oligoelement esenţial prezent în mediul marin se află într-o proporţie sinergică, ce este perfectă pentru organismul uman. Aceste substanţe au, în plus, calitatea de a fi biodisponibile (biodisponibilitatea este acea proprietate a unui principiu activ al unui remediu natural de a fi resorbit în cantitate suficientă şi într-un mod suficient de rapid pentru a fi eficient, n.red.).


Profesorul Quinton a ajuns la concluzia că boala ia naștere prin modificarea mediului interior al organismului și poate fi vindecată prin reechilibrarea acestuia cu ajutorul apei de mare, care reactivează puterea de regenerare și de autovindecare, rearmonizare și refacere a organismului uman, proces cunoscut sub numele de sintropie. Sintropia (sau negentropia) este procesul opus entropiei (care reprezintă tendința de degradare, distrugere, descompunere a tot ceea ce există în Natură). De altfel, în Natură, sintropia și entropia coexistă într-un mod armonios.


Alături de puterea iubirii și a minții benefic orientate și armonizate, remediile naturale au un rol foarte mare în creșterea sintropiei organismului uman. Unul dintre aceste remedii naturale, binefăcătoare și, în general, ușor accesibile este apa de mare.


În laboratoarele profesorului Quinton, biologii au creat o substanță din apă de mare, numită  „plasmă marină izotonică injectabilă“, ce s-a dovedit a fi extrem de eficientă în procesele de regenerare a organismelor devitalizate. Acest preparat este de fapt apă de mare ce a fost recoltată din zonele din largul mării care nu sunt afectate de poluare și care sunt totodată foarte bogate în fitoplancton. Aceste mostre sunt trimise apoi în laboratoare pentru a fi prelucrate. Prelucrarea se limitează la o microfiltrare la rece (pentru a păstra calitatea energetică şi nutriţională a apei de mare) și la o ajustare a concentrației de sare la cea a mediului interior din trupul uman (izotonizare).


Acest remediu s-a dovedit a fi util în ameliorarea bolilor de piele, a diareei la copii, a cazurilor avansate de deshidratare, dar şi în astenie, anorexie, holeră, tifos şi tuberculoză.

Cercetările realizate în cadrul acestor laboratoare au stabilit cu certitudine că există o asemănare semnificativă între apa de mare și o mare parte dintre lichidele trupești. Ele au dovedit faptul că globulele albe din sânge care au fost cufundate în plasmă marină Quinton (produs ce conține întregul spectru de minerale, elemente și micronutrienți organici care se găsesc în condiții naturale, în apa de mare) au rămas active mai mult timp decât cele cufundate în medii artificiale. Astfel, leucocitele și-au continuat activitatea în mod normal in vitro (în această plasmă marină), timp de 4 săptămâni.


Alexis Carrell, laureat al Premiului Nobel pentru medicină (1912), a realizat un experiment, în cadrul căruia a menținut în stare funcțională, timp de 34 de ani, celule ale inimii unui embrion de pasăre. Experimentul ar fi continuat dacă o plângere publică plină de rea-voință nu ar fi dus la stoparea cercetărilor. „Secretul“ său a fost utilizarea plasmei marine Quinton ca fluid destinat purificării și regenerării zilnice a celulelor.


O altă descoperire asemănătoare a fost realizată de cercetătorii de la Universitatea Alicante. Ei au descoperit că celulele roșii din sânge care au fost introduse în soluție salină sau în mediul artificial RPMI, ce este folosit pentru cultivarea în laborator a celulelor, mor după 100 de ore, pe când cele introduse în plasmă marină izotonică rămân vii. Aceste date comparative sunt prezentate în graficul din josul paginii.


Acțiunea terapeutică a apei de mare are loc la nivelurile profunde ale ființei și nu se limitează la influențarea simptomelor ca în cazul medicamentației alopate.


Aportul de plasmă marină ajută la reechilibrarea pH-ului sangvin, ale cărui valori mici sau mari sunt considerate de către terapeuţii naturiști ca fiind sursa celor mai multe tulburări funcţionale şi boli.


Tratamentul cu plasmă marină este eficient și în cazurile de oboseală sau chiar de astenie, efort fizic, mental sau psihic, stres, spasmofilie, infecţie, slăbire a sistemului imunitar, probleme dermatologice, depresie, tulburări ale sistemului digestiv și multe alte tulburări și boli ale trupului.


Între anii 1887 şi 1904, profesorul Quinton a pus în practică, în cadrul spitalelor din Paris, rezultatele cercetărilor sale de laborator, el fiind susținut de profesori, șefi de clinici şi medici care lucrau cu pacienţi aflaţi în fazele terminale ale bolilor grave de care sufereau. Acestora li s-au administrat tratamente cu plasmă marină, iar rezultatele au fost miraculoase. După publicarea cercetărilor și a rezultatelor pe care le-a obținut, Quinton a deschis clinici „marine“ atât în Paris, cât și în provincie, și, ulterior, în alte țări ca: Marea Britanie, Belgia, Egipt şi în Statele Unite ale Americii. În aceste unități medicale, ce erau niște sui generis „oaze“ de sănătate, plasma marină era administrată sub formă de injecții, pansamente sau pe cale orală și mulți bolnavi au putut fi astfel vindecați. El trata gratuit mamele și copiii. Documentele arată că profesorul Quinton a salvat viețile a 70.000 de copii. Aceste cure cu plasmă Quinton au fost practicate până în anii ’80.


În urma cercetărilor din laboratoarele Quinton, s-a constatat că oligoelementele din apa de mare se află într-un raport sinergic perfect (spre deosebire de mineralele terestre) și sunt direct și perfect asimilabile de către organismul uman (datorită faptului că au fost în prealabil „prelucrate“ de către microorganismele marine).


Laboratoarele Quinton există şi astăzi: ele prepară plasmă buvabilă ambalată în fiole şi conduc activităţi de cercetare şi de formare medicală.


Mai recent, Francisco Javier Coll, directorul laboratoarelor Quinton International S.L., afirma că între sânge și apa de mare există multe similitudini, ce permit o regenerare celulară completă și îi induc organismului o stare de echilibru, redându-i vitalitatea. Aprofundând cercetările predecesorului său, René Quinton, Coll a ajuns la concluzii foarte interesante și extrem de utile:


Există o identitate fizică și fiziologică între apa de mare şi mediul intern al organismului nostru.


Mineralele, informaţiile nutriţionale şi genetice care se află în plasma marină trebuie să fie «reîncărcate»  de către lichidul extracelular, asigurând astfel creşterea celulară.


Planctonul  transformă mineralele în materie bioactivă.


Apa de mare conţine un spectru complet de minerale organice-cristaloide, ce sunt transformate de trilioane de unități de zooplancton și fitoplancton.


Mineralele organice nu sunt disponibile la nivel celular; ele trebuie să fie transformate în săruri  cristaloide  organice  pentru a putea trece prin membrana  celulară (prin fenomenul de osmoză), controlând astfel procesele care au loc la acest nivel.


Oamenii pot utiliza sărurile anorganice sau alte elemente minerale doar dacă sunt transformate de către plante în elemente organice cu un atom de carbon liber. Această sarcină o mai preiau și bacteriile din intestin, care pot și ele transforma mineralele în materie organic asimilabilă. Din păcate, odată cu apariţia antibioticelor şi proliferarea candidozelor, capacitatea florei intestinale de a transforma elementele anorganice în starea lor naturală, ecologică a fost compromisă în mod semnificativ.


Matricea  mineralelor lichide extracelulare  sinergic cristaloide joacă un rol determinant în starea de sănătate a mediului biologic şi, prin urmare, în starea de sănătate a ființei în cauză. În plus, cantitatea de minerale și de apă din lichidul extracelular determină calitatea comunicării intracelulare.


Aceste aspecte reies și din graficele de mai sus, care ilustrează asemănarea până la identitate între plasma marină izotonică Quinton, lichidul extracelular și plasma sangvină.


Alfred Pischinger, profesor de Histologie şi Embriologie la Universitatea din Viena, a arătat că celulele nu sunt în contact direct una cu alta şi că informaţiile dintre celule (stimulii nervosi, metabolici, imunologici, vasculari etc.) se transmit prin intermediul lichidului extracelular. Pischinger a declarat: „La modul esențial, apa de mare este cel mai vechi sistem de comunicare între celulele vii.“


O corectă hidratare este posibilă în condiții de izotonie (adică acelaşi număr de elemente dizolvate în apă sau lichid ca şi în sânge), fapt ce asigură o viteză de absorbție maximă, întrucât apa de mare izotonizată și sângele au aceeași presiune osmotică.


Conform studiilor realizate în cadrul laboratoarelor Quinton, apa de mare izotonizată este absorbită de intestin prin difuzie pasivă. Deoarece materialul organic și  mineral  a fost digerat în prealabil de către zooplancton, el nu necesită o digestie activă ca o cerinţă pentru a putea fi asimilat.


Apa de mare izotonizată este singurul supliment alimentar integral asimilabil, ce acoperă carențele de minerale și vitamine ale organismului fără să lase în urmă niciun element rezidual.


PLASMA SANGVINĂ

„Orice adevăr trece prin trei etape.  Mai întâi este ridiculizat. Apoi este contrazis cu înverşunare. Abia în faza a treia este acceptat ca fiind ceva de la sine înţeles.“  Arthur Schopenhauer


Plasma sangvină reprezintă aproximativ 55–60% din sânge și este formată din aproximativ 90% apă, 1% substanțe anorganice (săruri minerale ce conțin ioni, dintre care mai importanți sunt cei de sodiu, clor, potasiu, magneziu, fosfor, calciu, fluor, brom, iod, fier și cupru, fosfați și sulfați) și aproximativ 9% substanțe organice (proteine, glucide, lipide etc.).


Datorită similitudinii dintre plasma sangvină și cea marină, celulele organismului uman se pot regenera rapid și complet, acest fenomen generând în ființă o stare de echilibru și vitalitate. Astfel, apa de mare este rapid asimilată de organism, care se reechilibrează foarte repede, în mod natural și fără consum de energie, eliminându-se astfel necesitatea „cheltuielilor“ energetice care ar apărea dacă am utiliza în același scop alte suplimente alimentare ce necesită un mai mare efort de asimilare, chiar cu anumite pierderi din partea organismului și, prin urmare, cu un randament redus. Această similitudine face din apa de mare un supliment alimentar complet asimilabil, care nu creează elemente reziduale și care acoperă necesarul de minerale al organismului, și nu numai.


În studiul comparativ al proprietăților terapeutice ale apei de mare ce a fost realizat de André Passebecq și Jean-Marc Soulier, în colaborare cu echipa Ocean Plasma, este evidențiată asemănarea dintre compoziția apei de mare și cea a fluidelor din organismul uman. Ea se poate observa și pe diagrama din figura de mai jos, ce reprezintă comparația dintre apa de mare izotonică, lichidul extracelular, plasma sangvină și lichidul intracelular, comparație ce a fost realizată prin prisma compoziției de electroliți. Înălțimea fiecărei coloane reprezintă concentrația totală de electroliți.


Unele cercetări evidențiază chiar similitudini până aproape de identitate între apa de mare și fluidele trupești (după cum se poate observa în diagrama de mai jos), pe când altele evidențiază doar „mari deosebiri“.


Am arătat anterior că structura și compoziția apei de mare diferă în funcție de numeroși factori. Este necesar deci ca ea să fie recoltată din zonele potrivite în acest sens. Cert este că în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, apa de mare a fost folosită cu succes (de către medici) în locul plasmei din sânge pentru a trata și salva viețile soldaților răniți. În zilele noastre apa de mare este folosită pe scară largă ca supliment alimentar în multe zone ale globului.


S-au realizat cu succes experimente cu apă de mare și pe șoareci și câini.


Este remarcabil cazul în care profesorul Quinton a extras sângele din trupul unui câine, înlocuindu-l cu plasmă marină Quinton. Câinele nu numai că a supraviețuit, dar s-a refăcut, fiind mult mai activ și mai sănătos ca înainte. Aceste aspecte sunt și mai uluitoare dacă luăm în considerare faptul că experimentele s-au derulat în condiții nesterile și fără utilizarea antibioticelor.


BENEFICIILE DEJA DOVEDITE ALE APEI DE MARE PENTRU SĂNĂTATE


Sunt cunoscute multe astfel de beneficii și cu siguranță vor fi (re)descoperite și mai multe:


Iată câteva rezultate miraculoase ale tratamentelor cu plasma marină Quinton:


Conform studiilor, apa de mare acționează pe multiple planuri, atât fizic, cât și psiho-emoțional și mental, prin reglarea unui număr mare de funcții și mecanisme interioare ale ființei umane.


S-a constatat astfel că ea reface echilibrul acid-alcalin al organismului, restabilind astfel pH-ul la valorile normale indiferent de natura dezechilibrului: excesiv acid sau bazic. Cura cu apă de mare vindecă astfel gastritele datorate unei diete nepotrivite, consumului de alcool sau fumatului. De asemenea, s-a constatat eliminarea cercului vicios acidificare - demineralizare, procese degenerative ce se întrețin reciproc.


Echilibrând pH-ul, se reduc astfel și dereglările de la nivelul sistemelor digestiv și excretor care produc neplăceri ca: aerofagie, dureri și/sau arsuri stomacale, crampe, dischinezie, refluxul acidului gastric, constipație, diaree și probleme hepatice, spasme ale intestinului datorate colitei. Prin tratamentul cu apă de mare, mucoasa gastrică și cea intestinală se refac și astfel pot fi tratate enterita, deficiențele de asimilare, constipația sau diareea acută.


Prin capacitatea sa de a fi asimilată complet și prin conținutul asemănător fluidelor trupești, apa de mare hidratează profund și elimină astfel deshidratarea și demineralizarea.


O altă gamă de dezechilibre care este vindecată prin cura cu apă de mare este cea determinată de diferitele tipuri de oboseală ce au la bază carențe ale mineralelor din organism. Oboseala fizică și psihică, cea rezultată în urma efortului fizic (în particular în cazul sportivilor și al celor care realizează efort fizic intens), durerile musculare cronice, oboseala nervoasă, scăderea capacității de concentrare și de memorare, iritabilitatea, pesimismul, anxietatea, stresul, insomnia, spasmofilia sunt ameliorate sau vindecate prin această cură.


Problemele de circulație pot fi ameliorate prin utilizarea corespunzătoare a apei de mare. Echilibrând pH-ul și acționând ca fluidifiant al sângelui, apa de mare se dovedește utilă în cazul hipervâscozității sângelui și ajută la eliminarea toxinelor.


Apa de mare izotonizată este recomandată chiar și în cazul persoanelor care suferă de hipertensiune arterială și care urmează o dietă fără sare, în acest caz ea fiind, bineînțeles, dozată în mod corespunzător.


Problemele de la nivelul pielii sunt legate îndeaproape de echilibrul oligoelementelor și al pH-ului la nivelul sângelui și al pielii. Apa de mare a fost utilizată cu succes în tratarea psoriazisului, eczemelor, pruritului, micozelor și a afecțiunilor de la nivelul pielii, în general. Apa de mare a fost și este utilizată cu succes în prevenirea infecțiilor, prin echilibrarea pH-ului mediului în care ele se pot manifesta. Sistemul imunitar este întărit de prezența oligoelementelor, cum ar fi: Cu, Mn etc.


Având în vedere aceste aspecte, tot mai mulți terapeuți recomandă administrarea apei de mare femeilor gravide în primele șase luni de sarcină și, de asemenea, în perioada de alăptare, pentru a asigura fătului și, ulterior, noului născut o dezvoltare normală și pentru a evita pierderea sarcinilor, nașterile premature, decesul nou-născuților și malformațiile, mai ales în cazurile de tuberculoză ereditară și sifilis ereditar.


După utilizarea apei de mare izotonizată sub formă injectabilă în cazul femeilor gravide infectate cu TBC sau sifilis s-au constatat următoarele beneficii:

CÂTEVA MODURI SIMPLE DE UTILIZARE A APEI DE MARE


În primul rând, apa de mare utilizată în scop terapeutic trebuie să fie cât mai pură, nepoluată, nu trebuie să atingă niciun fel de metal și trebuie păstrată rece pentru a nu i se altera proprietățile. Trebuie transportată, manevrată și păstrată în vase de sticlă sau de plastic.


În Japonia și mai ales în America Latină, apa de mare este consumată zilnic pe scară largă, deși patronii marilor concerne farmaceutice fac mari eforturi pentru a restricționa utilizarea ei și nu se sfiesc să folosească orice mijloace în această direcție, recurgând la o propagandă defăimătoare furibundă pentru a-i deturna și dezinforma pe oameni.


În cazul utilizării interne, există diferite specificații. Iată unele dintre ele:


Modurile de utilizare externă sunt și ele variate:

EVENTUALELE CONTRAINDICAȚII ALE TERAPIEI CU APĂ DE MARE


Este indicat ca înainte de realizarea diferitelor modalități de tratament cu apă de mare să fie consultat un specialist în domeniu, deoarece există totuși și contraindicații în utilizarea ei, mai ales datorită aportului semnificativ de sare și iod. De exemplu, ea nu se recomandă sau sunt necesare anumite precauții în afecțiuni ca:

EXEMPLE DE DEZECHILIBRE ȘI BOLI AMELIORABILE SAU CHIAR VINDECABILE PRIN UTILIZAREA ÎNȚELEAPTĂ A APEI DE MARE


Articol preluat din Caietul Taberei Yoghine de vacanta Costinesti 2016