Recomandari


Parteneri


Inscrieri curs Ayurveda


Articole noi

Asociaţia naţională pentru promovarea medicinelor neconvenţionale din România
Acasa

AMN ROMÂNIA


“Dacă nu ai ce mânca, vino să postim împreună”

Ion Creangă


În urmă cu 4 ani am fost invitaţi la simpozionul privind “Arta de a fi sănătos la români”, organizat de Complexul Muzeal “Iulian Antonescu” din Bacău, în colaborare cu Muzeul Judeţean din Vaslui, partenerul principal fiind Muzeul Judeţean “Ştefan cel Mare” din Vaslui. Pentru noi a fost în felul său o provocare de a aborda acest domeniu de procupare, “cât cămaşa de apropiat” pentru fiecare dintre noi, într-un mod mai puţin tehnic, mai creator, şi totuşi adecvat pentru un public aparent simplu, dar intelligent şi lucid.

Am avut multe surprize minunate, pregătindu-ne pentru această participare. Astfel, ne-a fost dat să conştientizăm o serie de şabloane neproductive, până la noi neglijate cu oarecare romantism demn de o cauză mai bună. Printre acestea, cel mai mult ne-a incitat să examinăm dacă există cu adevărat o medicină tradiţională românească? Aşa cum se afirmă de obicei, ca un stereotip. Folosind ca reper în primul rând cunoştinţele asupra ayurvedei, “” celebra “ştiinţă a vieţii”, dar şi informaţii referitoare la medicină tradiţională chineză, din tradiţiile “pieilor roşii” sau din bazinul fluviului Amazon, ne-am convins că în acest moment nu avem o medicină tradiţională românească! Se pot recunoaşte unele urme, care sunt în mod evident ale unei sui-generis (în felul ei) medicină tradiţională a acestor locuri. Ne propunem să argumentăm şi să dezvoltăm ulterior concluziile lucrărilor prezentate la simpozionul privind “Arta de a fi sănătos la români”.

Această descoperire, că oamenii acestor locuri nu au un fond de cunoştinţe atât de coerent încât să poată fi numit al unei medicine tradiţionale se reveleză a fi de mare importanţă: cronicarul Miron Costin ne transmite adevărul evident că “Nasc şi la Moldova oameni”, dar nu ne transmite şi cum se îngrijeau aceştia, astfel încât au fost apţi să îşi menţină continuitatea pe aceste locuri de-a lungul istoriei!

În lucrările care au urmat ne-am dat seama că locuitorii acestor locuri încă nu au definiţii corecte şi satifăcătoare (cu domeniu proxim şi diferenţă specifică) asupra “medicinei”, “sănătăţii”, “vieţii”, cel puţin!

Am fost obligaţi să identificăm un domeniu proxim adecvat pentru întreţinerea darului obţinut prin naştere, iar acesta s-a dovedit a fi fost arta. Am descoperit că elementul comun artei şi îngrijirii darului misterios obţinut prin naştere este viaţa! Atât arta cât şi toate preocupările legate de toate activităţile omului au urmărit să aplifice viaţa! Omul a dorit mai multă viaţă, să-şi prelungească viaţa, a dorit să de-a viaţă, să transmită în fiecare act! Singura definiţie adecvată pentru cuvântul “viaţă” am identificat-o mai întâi în corpusul de cunoştinţe al ayurvedei (prezentîm o definiţie adecvată acestui moment al expunerii noastre): “viaţa este acea energie misterioasă, cu o frecvenţă de vibraţie distinctă, care menţine sub forma unui întreg, unic în felul său, spiritul, mintea, simţurile şi corpul “.

Reflectând totuşi asupra definiţiilor din dicţionarul explicativ al limbii române, luând în considerare şi trimiterile respective, notăm prezenţa în fondul nostru de cunoştinţe a revelaţiei Supremului Nostru Model Divin, Isus Cristos, că există o viaţa limitată în spaţiu şi în timp, de naştere şi respective de moarte, dar există şi o viaţă veşnică. El chiar ne-a revelat pur şi simplu prin exemplul Său, cum se poate pune în continuitate viaţa omului supus ciclului natural, vital, cu viaţa veşnică!

Într-un editorial anterior ne puneam în mod legitim întrebarea dacă medicina contemporană este materialistă sau idealistă!? Poate nu ne-am dat seama atunci cei mai mulţi dintre noi care erau semnificaţiile atât ale unei astfel de întrebări bune cât, mai ales, ale răspunsului bun, la această întrebare bună. Acum se revelează sensuri şi conţinuturi de viaţă şi de viaţă dătătoare!

Vă propunem să reflectăm asupra consecinţelor răspunsului la întrebarea de mai sus? Pentru noi este evident că doar o medicină profund materialistă poate neglija exact „viaţa” pe care o trăim. Viaţa în esenţa sa, dar şi în toate formele sale nu poate fi comercială şi încă nu s-a pus vreo taxă pe durata de viaţă! Dacă medicina ar avea la bază concepţii idealiste este evident că ar fi străbătută de anumite trăiri similare acelora religioase şi ar fi respectată viaţa primită, cu atât mai mult cu cât încă nu o putem face ori reproduce din elementele componente. Cum ar arăta altfel întregul sistem de asigurări de sănătate?

În realitate, pentru a amâna astfel de dezbateri se petrece la fel ca în anecdota cu găina alergată de cucoş: mai bine sunt lăsate pricini de confuzie, poate se mai împiedică unii şi se mai amână obţinerea unui răspuns direct, precis şi la obiect. Iar aici obiectul este „Viaţa”

Am fost conduşi de necesităţile participării oneste şi însufleţite la acest simpozion, la concluzia că nici medicină, aşa cum este conceput acest domeniu astăzi în conştiinţa publică, nu are o definiţie adecvată şi că studiază orice, dar nu viaţa ca fenomen, ca obiect de studiu. Nu studiază în mod satisfăcător nici sănătatea şi nici boala, care de asemenea nu au definiţii satisfăcătoare. Descoperim cu imensă surpriză că ne aflăm în situaţia artiştilor: aşa cum sunt oameni care scriu poezii fără să conştientizeze că sunt poeţi, sunt oameni care îşi menţin viaţa astfel încât înregistreză vârste cronologice foarte mari şi chiar se unesc cu sursa vieţii, mântuindu-se de orice fel de imprefecţiuni în ce priveşte accesul la fiinţarea neîntreruptă în toate stările de conştiinţă, în multiple planuri ori dimensiuni ale manifestării! Arta se dovedeşte a fi modalitatea de cunoaştere care transcende intrumentele raţiunii, fie şi doar pentru că foloseşte limbajul sintetic al ceea ce numim suflet! Arta este mult mai aptă să dea viaţă, la fel cum în scripturise afirmă că spiritul dă viaţă şi că litera ucide!

     de Alexie Spiridon


ARTA DE A FI SANATOS LA ROMANI